Mânia – dușmanul acceptării

„Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului.” (Efeseni 6:4)
Ascultă ediția audio aici.
Pentru a fi copilul dispus să fie crescut sub mustrarea și învățătura Domnului, părinții trebuie să fie la fel de disponibili pentru copiii lor. Antiteza dintre mânia copiilor și supunerea față de învățătura Domnului scoate în evidență rolul radical și prioritar al părinților de a dezamorsa tensiunile acestora, în special în perioada critică a adolescenței. Avraam a reușit să-l convingă pe Isaac să se așeze pe altar.
Am avut un tată preponderent sobru și un mare adorator al cultului muncii. Mai târziu, am înțeles că această atitudine se datora copilăriei lui extrem de grele. Îmi doream enorm o bicicletă, dar nu puteam deschide subiectul acesta acasă. Tata era terorizat de ideea înstrăinării banilor săi munciți din greu. Până la urmă, am cumpărat una de la un verișor cu promisiunea că o să i-o plătesc atunci când voi putea. Era defectă. Am căutat un loc bine ascuns în care îmi dezlănțuiam iscusința de meșter. Fără să știe de sacralitatea subiectului, un apropiat m-a întrebat de față cu tata în ce stare mai este bicicleta mea. Niciodată n-a fost sufletul meu mai zguduit de vulcanul mâniei provocat de reacția extrem de acidă a tatălui meu ca atunci.
Ce diferență față de bunica mea dragă, care, la aproape fiecare vizită pe care i-o făceam inopinat sau nu, mă cerceta, anticipând răspunsul negativ, prin întrebarea sfredelitoare:
— Copile, ai citit straja dimineții?
Straja dimineții era versetul zilei din calendarul Bisericii Adventiste, pe care aceasta mi-l comanda și mie, neadventistul, pe bănuții ei. Nu aveam nicio putere împotriva acestei rigle care îmi măsura cu bunătate caracterul. Blândețea și dragostea ei m-au convins să accept mustrarea și învățătura Domnului. Nicio antiteză între purtarea ei și dispoziția mea de a accepta învățătura.
Fie ca, în afară de mânia nevinovată față de cauza dreaptă a lui Dumnezeu, să ne rugăm să fim înceți la mânie, deschiși la nevoile adolescenților și atenți la strigătul inimii lor după acceptare!
Provocare:
Roagă-te astăzi să le poți face un mic compliment tutor persoanelor cu care stai de vorbă! Începe cu cei din casa ta!
Ilie Cristea
Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro