Marele Îndreptar

Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:16,17)
Se întâmpla într-o seară de toamnă, sezon în care se formează cel mai des ceața, când conduceam mașina dinspre Adjud spre casă. Fusesem împreună cu un grup de tineri să cântăm la o întâlnire de evangheliare. După ce am ieșit din oraș, ceața a început să devină tot mai densă. În timp ce înaintam cu grijă, în mașină s-a așternut liniștea. Dorind să văd cât mai bine, mi-am apropiat capul de parbriz și am continuat să conduc. Un sentiment ciudat punea tot mai mult stăpânire pe mine. Deși cunoșteam foarte bine drumul, din cauza ceții foarte dense, nu mai știam pe unde mă aflu. Nu-mi rămăsese de făcut nimic altceva decât să urmăresc marcajul de pe centrul drumului, și să citesc indicatoarele de pe margine, care anunțau trecerea prin diferite localități. În liniștea acelor momente, un gând a străfulgerat mintea mea: Așa este și în viață!
Se întâmpla într-o toamnă, sezon în care se formează des ceața, când un grup numeros de credincioși din Statele Unite conștientizau în mod dureros că așteptările lor rămân neîmplinite. Crezuseră din toată inima că Isus va reveni pe norii cerului, pe 22 octombrie 1844. Ca urmare a convingerilor lor, investiseră totul în această așteptare. Iar acum, când ziua de 22 octombrie trecuse și răsărea soarele următoarei zile, ceața dezamăgirii se așeza tot mai dens în inimile lor.
În ceața marii dezamăgiri din acea toamnă, mii de oameni și-au pierdut credința. Dezorientați, s-au distanțat unii de alții și de Dumnezeu. Între ei a fost un mic grup care nu s-a lăsat copleșit de ceața dezamăgirii. A continuat să studieze cu perseverență Sfânta Scriptură, înaintând prin ceața întrebărilor fără răspuns.
Credincioși față de Cuvânt, au înaintat în studiu și au continuat drumul cercetării, urmărind marcajele Scripturii, care confirmau adevăruri vechi și îi conduceau către adevăruri noi. Și așa au ieșit la lumină. Așa este în viață. E ceață densă. Rămâi totuși credincios marcajelor inspirate și vei fi îndreptat către destinație!
Iulian Condrachi, Pastor – Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro