Marele remediu pentru păcat

Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Ioan 3:17
Ascultă ediția audio aici.
Hristos le-a spus ucenicilor Săi: „Voi sunteți lumina lumii” (Matei 5:14). Asemenea soarelui care iese la iveală pe cer ca să umple lumea de strălucire, și urmașii lui Hristos trebuie să reverse lumina adevărului peste cei care bâjbâie prin întunericul erorii și superstiției. Dar urmașii lui Hristos nu au lumină în ei înșiși. Lumina cerului este cea care cade asupra lor, pe care ei trebuie să o reflecte prin ei spre lume. (…)
Lumina vieții este oferită gratuit tuturor. Oricine dorește poate fi călăuzit de razele luminoase ale Soarelui Neprihănirii. Hristos este Marele Remediu pentru păcat. Nimeni nu poate da vina pe împrejurări, pe educație sau pe temperament pentru a-și scuza viața de revoltă față de Dumnezeu. Păcătoșii sunt păcătoși prin propria lor alegere deliberată. Hristos a spus: „Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele” (Ioan 3:19,20). (…) Când sunt prezentate cerințele lui Dumnezeu, cei care iubesc păcatul își demonstrează adevăratul caracter prin satisfacția cu care arată spre greșelile, erorile creștinilor declarați. Ei sunt mânați de același spirit ca și stăpânul lor, Satana, despre care Biblia spune că este „pârâșul fraților”. Să se spună ceva rău și repede acesta va fi exagerat și răspândit din gură în gură! Cât de mulți îl vor devora, ca vulturii grămada de resturi! (…)
Adevăratul creștin care „lucrează după adevăr vine la lumină pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu” (Ioan 3:21). Viața lui evlavioasă și vorbirea lui sfântă constituie o mărturie zilnică împotriva păcatului și a păcătoșilor. El este o reprezentare vie a adevărului pe care îl mărturisește. Despre acești urmași autentici, Isus declară că nu-I este rușine să-i numească frați. Toți cei care vor primi viața veșnică la sfârșit vor manifesta aici entuziasm și devotament în slujba lui Dumnezeu. (…) Cunoașterea datoriei înseamnă îndeplinirea ei cu tot sufletul și fără teamă. Indiferent de consecințe, ei urmează lumina care le luminează cărarea. Adevărul lui Dumnezeu este de partea lor și nu-i va părăsi niciodată. – The Signs of the Times, 9 martie 1882
Gândesc mai departe
Este viața mea o mărturie în favoarea sau împotriva păcatului? Cum pot afla răspunsul?