Maria a zis; „Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea. Luca 1:38
Maria a fost numită fericită între femei, dar nimeni nu poate înţelege povara acestei fericiri. Cei care îl puteau recunoaşte în Fiul ei pe Mesia, Cel aşteptat în lume, o numeau cu adevărat cea mai onorată dintre femei. Dar numărul acestora era insignifiant, în timp ce numărul celorlalţi era enorm. Părerea celor multi era că Maria este o femeie uşoară, care a conceput un copil înainte de a se căsători. Acest lucru, dacă ar fi fost aşa cum gândeau cei mai mulţi, era o mare ruşine. Aceasta avea să fie o povară cu atât mai greu de purtat, cu cât inima Măriei era curată faţă de păcatul de care era acuzată.
La toate aceste aspecte a trebuit Maria să se gândească atunci când a acceptat să fie însărcinată de la Duhul Sfânt. Supunerea ei nu era un simplu gest de acceptare a unei situaţii pe care nu ar fi putut să o depăşească. Supunerea ei nu era resemnare în faţa implacabilului, ci responsabilitate de bunăvoie, cu asumarea tuturor urmărilor.
Supunerea Măriei era mai mult decât obedienţă specifică unei femei învăţate să asculte şi să nu comenteze în faţa dorinţei cuiva mai puternic. Maria se oferea bucuroasă pe ea însăşi, cu tot ceea ce era şi avea, pentru ca planul lui Dumnezeu să se poată realiza în viaţa ei fără nicio oprelişte. Maria dorea să se facă voia lui Dumnezeu cu ea şi trăia cu bucurie şi dăruire această mare taină a evlaviei. Neajunsurile şi efectele secundare ale misiunii ei erau pentru ea de mult mai mică importanţă decât înălţarea sufletească de a se dărui lucrării Domnului.
Succesul la un pas de tine:
Ceea ce ne cere Dumnezeu nouă este mult mai puţin riscant decât ceea ce i-a cerut Măriei. Putem accepta cu bucurie şi putem împlini cu pasiune.