Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. – Isaia 53:5
Maria Sklodowska s-a născut în 1867 în Varşovia, Polonia, unde şi-a început instruirea şi practica ştiinţifică. În 1891 a mers la Paris, Franţa, unde şi-a continuat studiile în domeniul fizicii, chimiei şi matematicii la Universitatea din Paris şi a realizat lucrări ştiinţifice. După ce s-a căsătorit cu Pierre Curie, a devenit cunoscută ca Marie Curie. În 1903, Marie împreună cu soţul ei şi cu Henri Becquerel au primit Premiul Nobel pentru Fizică datorită lucrării lor despre radioactivitate. Ea a mai câştigat şi Premiul Nobel pentru Chimie datorită lucrării ei despre poloniu şi radiu. Marie Curie a fost prima femeie care a primit Premiul Nobel şi singura femeie care a primit două astfel de premii.
În 18 iulie 1898, Marie şi soţul ei au publicat descoperirea unui element pe care l-au numit „poloniu”, în onoarea Poloniei native. Cinci luni mai târziu (26 decembrie), cuplul a anunţat descoperirea unui al doilea element, pe care l-au numit „radiu” (termenul latin pentru „rază”), de unde au dat şi denumirea de „radioactivitate”. Marie Curie a murit în 1934 de anemie aplastică din cauza expunerii la radiaţii din tuburile de test de radiu pe care le purta în buzunare în timpul cercetării şi din cauza unităţilor de raze X mobile pe care le-a creat în timpul serviciului în Primul Război Mondial. Deci ea a murit din cauza expunerii la acelaşi element radioactiv pe care l-a descoperit şi l-a studiat fără toate măsurile de siguranţă pe care le avem noi astăzi.
Biblia ne spune că Isus a venit în această lume pentru a rezolva problema păcatului şi singura cale de a face acest lucru a fost să moară pentru păcatele noastre. Ni se spune că Dumnezeu „pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Cor. 5:21). „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Is. 53:5). Chiar şi aşa, El a rămas „fără păcat” (Evr. 4:15).
Prin întruparea Sa, „Hristos a luat asupra Sa toate efectele păcatului fără a fi infectat de păcat” (Eric C. Webster); altfel El nu ar fi putut să fie Mântuitorul nostru, ci chiar şi El ar fi avut nevoie de salvare. Dar lăudat fie Dumnezeu, Mântuitorul nostru fără păcat a purtat biruitor păcatele noastre fără a deveni El Însuşi păcătos!