Mi-a schimbat viața

Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei. (Ioan 13:35)
În copilărie auzeam adesea oameni din generația părinților mei că făceau referire la evenimente care se întâmplaseră fie înainte, fie după trecerea uraganului Janet (1955). Copil fiind, nu puteam înțelege care era marea problemă. În consecință, am început să fiu tot mai curioasă cu privire la uragane. Eram nerăbdătoare să văd și eu unul. Zicala: „Ai grijă ce îți dorești” îmi vine și acum în minte. Căci, după ani de zile, viața mea poate fi împărțită acum în evenimente care s-au întâmplat înainte sau după trecerea uraganului de categoria 5+ Irma (2017).
Viața așa cum o știam eu s-a schimbat peste noapte. Lucrurile pe care obișnuiam să le fac, acum nu le mai puteam face. Luxul de a spăla hainele la mașina de spălat mi-a fost luat. Opțiunea de a face duș cu apă caldă nu mai era disponibilă. Alegerile alimentare s-au limitat considerabil. Lumina a devenit prețioasă (am stat o sută de zile fără electricitate). Gheața a devenit un lux de zile mari. Una dintre bisericile locale și-a pierdut în întregime locașul de cult. Copiii nu au mai putut merge la școală la începutul noului an școlar. Nici măcar un aspect al vieții nu a rămas la fel. Șapte luni mai târziu, familia și prietenii încă ne întrebau care era situația la noi. Era evident pentru toată lumea că atât insula, cât și locuitorii ei trecuseră printr-o experiență traumatizantă.
Schimbările cauzate de această experiență m-au făcut să îmi pun o întrebare: Oare se observă că eu m-am întâlnit cu adevărat cu Isus? Dă dovadă viața mea de faptul că am fost schimbată? Încă fac lucrurile pe care le făceam înainte? Oare se întreabă oamenii care este motivul pentru diferențele pe care le observă în viața mea? Aștept cu nerăbdare apropiata Sa revenire?
La momentul la care vă scriu a trecut deja o săptămână de când televizorul funcționează din nou. Pentru că luni de zile am trăit fără el, acum și uit să îl mai deschid. În cele din urmă, ne-am adaptat la noul „normal”.
Am încredere și mă rog ca toți să putem spune același lucru după ce am experimentat harul salvator al lui Dumnezeu – că viața noastră nu a rămas aceeași, că ne adaptăm la noua viață în Hristos, că lucrurile pe care obișnuiam să le facem nu ne mai atrag și că întâlnirea cu Isus ne-a schimbat viața.
Michal Herry-Romney

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro