Mică, dar nimicitoare

Întăreşte-mi paşii în cuvântul Tău şi nu lăsa nicio nelegiuire să stăpânească peste mine! (Psalmii 119:133)
Pe 15 decembrie 2017, m-am zgâriat puțin la degetul mijlociu de la mâna dreaptă. A sângerat ușor, vreme de câteva secunde, apoi s-a oprit. Șapte zile mai târziu, pe 22 decembrie, m-am trezit că acea mică zgârietură „nesemnificativă” îmi distrugea trupul. Degetul mijlociu era inflamat, dezgustător de umflat și foarte dureros. Nu protejasem zgârietura de expunerea la bacterii – de fapt, nici nu mă mai gândisem la ea.
Pe 24 decembrie, am ajuns la camera de urgențe a spitalului local, având nevoie de antibiotice orale. Pe 26 decembrie, medicul mi-a prescris niște antibiotice mai puternice, dar pe 27 decembrie am fost internată cu frisoane și am primit antibiotice intravenos, în ziua următoare fiind programată pentru operație la mână.
Mica zgârietură „nesemnificativă” pe care o suferisem pe 15 decembrie devenise un portal pentru bacteriile care și-au făcut cuib în articulațiile degetului meu. Era nevoie de operație pentru curățarea articulațiilor și pentru eliberarea presiunii periculos de mari care împiedica circulația sângelui în acea zonă și care ar fi putut provoca leziuni permanente sau moartea acelui deget, din lipsa oxigenului. Degetul meu nu s-a vindecat complet nici după șase luni de la acea zgârietură. Încă mai era dureros și umflat, nu îl puteam îndoi complet și aveam nevoie de terapie fizică ca să revină la normal.
Această experiență îmi amintește de perfidia păcatului – de păcatele „mici” din viața mea, care par nesemnificative: o mică minciună albă, prin care să ascund un adevăr despre care nu vreau să se știe, sau bârfa, invidia ori răutatea din inima mea. Deși nu sunt considerate păcate odioase precum adulterul, molestarea copiilor sau crima, ele tot ne pot infecta, pot deveni un obicei, se pot înmulți și ne pot separa de Dumnezeu. Pot opri creșterea spirituală și pot duce la moartea veșnică.
Ellen G. White a scris cândva: „«Lumina aceasta este adevărata Lumină care luminează pe orice om, venind în lume», care luminează cămările tainice ale sufletului, iar lucrurile ascunse ale întunericului sunt aduse la lumină.” (Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 24.) Adeseori Îi cer Duhului Sfânt, Lumina mea, să lumineze și să îndepărteze aceste mici „păcate” din inima mea și să mă conducă la o mai mare apropiere de Dumnezeu.
Terry Roselmond-Moore

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro