Moașele evreice

Dar moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului, ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască. (…) Dumnezeu a făcut bine moașelor și poporul s-a înmulțit și a ajuns foarte mare la număr. Pentru că moașele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case. (Exodul 1:17,20,21)
Moașele (despre care citim în Exodul 1) cu siguranță că au fost femei evreice, deoarece se temeau de Dumnezeu. De asemenea, numele lor erau evreiești: Șifra, care înseamnă frumusețe, și Pua, care înseamnă splendoare.
Faraonul Egiptului dorea să țină sub control înmulțirea evreilor și a recurs la un plan de a ucide toți bebelușii de parte bărbătească. Totuși, când faraonul le-a poruncit moașelor să omoare băieți nou-născuți ai evreilor, el nu s-a adresat femeilor potrivite.
Sarcina moașelor era să își respecte angajamentul de a ajuta la nașterea copiilor, nu să îi omoare. Ele se temeau de Dumnezeu mai mult decât se temeau de tiranul împărat.
Aceste femei au dat dovadă de mult curaj și de dragoste pentru Dumnezeu prin faptul că și-au riscat viața, nesocotind porunca faraonului. Ele știau că teama de oameni te face victimă a circumstanțelor, dar teama de Dumnezeu aduce odihnă și pace chiar în fața pericolului de moarte.
Datorită credinței lor în Dumnezeu, femeile au avut curajul să ia poziție și să facă ceea ce știau că era bine. În această situație, ele știau că era potrivit să nu asculte de autoritatea civilă.
Dumnezeu nu ne cere să ne supunem celor cu autoritate atunci când ordinele lor implică neascultare față de El sau față de Cuvântul Său. Trebuie să facem un pas îndrăzneț spre ceea ce este bine. Ori de câte ori ni se cere să nu ascultăm de porunca lui Dumnezeu, noi trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de om (Faptele 5:29). Asta au spus Petru și apostolii când li s-a poruncit să nu Îl mai predice pe Isus.
Datorită curajului și credincioșiei lor, Dumnezeu le-a răsplătit pe moașele evreice dându-le familii și prosperitate. Ignorând porunca nemiloasă a faraonului, aceste două femei au ajutat la formarea de familii în Israel și la dezvoltarea națiunii iudaice, care era poporul ales al lui Dumnezeu.
Agness Kamanga

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro