Moise

Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. Decât să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea. – Numeri 11:14,15
Acestea sunt cuvintele lui Moise atunci când poporul se plângea că nu avea hrana de bază pe care obişnuia să o aibă în Egipt: carne, peşte, castraveţi, praz, ceapă şi usturoi (v. 4, 5). Aceste articole erau imposibil de obţinut în deşert. De aceea Dumnezeu a trimis în mod miraculos mană din cer. Dar şi aşa, mulţi israeliţi au venit la conducătorul lor să insiste să le schimbe meniul. Cereau un lucru imposibil, din cauza genului de mâncare şi a numărului de oameni. Chiar dacă nu ni se precizează, putem face o estimare. Numărătoarea bărbaţilor israeliţi de peste 20 de ani, făcută la puţin timp după plecarea din Egipt, a ajuns la 603 550 (Exodul 38:26; Numeri 1:46). Dacă fiecare bărbat reprezenta o familie de 4-5 membri, putem calcula uşor un total de 2,5 sau 3 milioane de guri de hrănit. E numai natural ca situaţia să-l facă pe Moise suficient de descurajat şi disperat încât să-I ceară lui Dumnezeu: „Te rog, omoară-mă.” Gândurile morbide, dorinţa de a muri sau tentativa de sinucidere sunt unele dintre cele mai serioase simptome ale depresiei şi Moise trebuie să fi simţit o foarte mare durere în suflet ca să facă o asemenea cerere.
Dar Dumnezeu nu l-a lăsat pe Moise în acea situaţie fără ieşire. În ciuda lipsei sale evidente de credinţă (v. 21,22), Dumnezeu i-a prezentat o soluţie. A fost o cale foarte dureroasă pentru cei mai răzvrătiţi, care au avut parte de moarte ca urmare a neascultării lor. Nu sunt uşor de înţeles urmările acestei situaţii fatale; numai Dumnezeu cunoaşte motivele supreme. Ceea ce este clar e că Dumnezeu a luat disperarea lui Moise şi i-a oferit o cale de ieşire din situaţia de criză.
Poate că şi tu te confrunţi cu probleme grave, la fel de dificile ca hrănirea a 2-3 milioane de oameni în deşert. Aminteşte-ţi că nimic nu este imposibil la Dumnezeu şi că promisiunile Lui sunt demne de încredere. El nu va rezolva totdeauna lucrurile în modul în care te aştepţi, dar promite să-ţi uşureze povara. „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei 1 T.28,29).

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro