Motivația

„Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?” (Romani 2:4)
Ascultă ediția audio aici.
Se spune că poți face orice dacă ai o motivație puternică. Motivația este un combustibil foarte eficient, dar și unul care se consumă foarte repede. Fie că este o motivație altruistă și nobilă sau una egoistă și meschină, întotdeauna ea duce la acțiune, la hotărâri, la convingeri. Pentru a-i motiva pe copii să facă mici treburi în gospodărie, părinții se folosesc din plin de motivație. De cele mai multe ori, aceasta este strâns legată de unele beneficii ce pot fi primite imediat. Problema motivațiilor materiale, imediate și exterioare persoanei noastre este că provoacă dependență. Dacă azi a fost suficient un cost mic pentru a acoperi o motivație, peste o săptămână prețul va crește și foarte curând nu va mai fi suficient de puternic pentru unele servicii așteptate. Pe de altă parte, motivațiile care vin din cele mai puternice valori și convingeri personale își cresc puterea pe măsură ce facem acele servicii.
Atunci când vorbim despre pocăință, care înseamnă transformarea gândirii, a scopurilor și a acțiunilor noastre, dorința de a-L onora pe Dumnezeu ar trebui să fie cea mai puternică motivație. Bunătatea Lui arătată față de noi prin jertfa Domnului Isus are ca principal scop să ne aducă la pocăință. Orice altă motivație care duce la pocăință nu va trece testul timpului. Mai devreme sau mai târziu, va fi insuficientă, iar entuziasmul unei vieți după voia lui Dumnezeu va dispărea. Știm că suntem pe calea pocăinței când împrumutăm de la Dumnezeu ura ireconciliabilă față de păcat și dragostea necondiționată față de păcătos. Să ne lăsăm copleșiți de bunătatea lui Dumnezeu!
Doamne, mă rog astăzi pentru tinerii care au nevoie de atingerea dragostei Tale!
Provocare:
Scrie-i o scrisoare de dragoste din partea lui Dumnezeu unui tânăr care nu găsește suficientă putere să-și schimbe viața! Expediaz-o chiar azi prin poștă! Dacă este posibil, rămâi anonim!
Rubin Atomei
Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro