Muzica Lui

„Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.” (Psalmii 94:19)
Ascultă ediția audio aici.
De multe zile nu am mai ieșit din casă. Mintea mea a fost încărcată de gânduri și griji diverse, unele obositoare, sâcâitoare, altele derutante; multe întrebări, nelămuriri, puține răspunsuri.
Într-una din aceste zile, pe care noi ne încăpățânam să le numim „normale”, am fost surprinsă de cântecul clar și hotărât al unei privighetori. Era miezul zilei, mijlocul unei zile aglomerate. O privighetoare care să cânte la prânz?
Am citit că, de fapt, privighetorile cântă întreaga zi, însă ele sunt auzite doar dimineața devreme sau pe înserate, deoarece atunci este mai liniște.
Când am admirat acele triluri uimitoare, gândurile mi-au fost atrase într-o clipă spre Dumnezeu și binecuvântările Sale. Efectul acestei muzici a fost rapid și mi-a schimbat perspectiva întregii zile, pentru că „muzica a fost dată pentru a îndeplini un scop sfânt, acela de a înălța gândurile către cele curate, sfinte și înălțătoare și de a trezi în suflet adorarea și recunoștința față de Dumnezeu” (PP, p. 608).
Și Domnul Isus, când era pe Pământ, adesea folosea muzica: „Tovarășii Săi […] erau înviorați de sublimele melodii ieșite de pe buzele Sale. Imnurile Sale de laudă păreau că îi izgonesc pe îngerii cei răi și […] mintea ascultătorilor Săi era transportată din exilul ei pământesc spre căminul ceresc” (VI, p. 54).
Doamne, dă-mi putere să aleg muzica Ta!
Provocare:
Astăzi, când vei începe o nouă zi, necunoscută și poate cu un program încărcat, ia-ți câteva clipe alături de copii și ascultați împreună cântecul păsărilor! Amintiți-vă că Dumnezeu a pus acest cântec special în orice zi, în orice loc, pentru a ne aduce aminte de El și de bunătatea Lui! Apoi, pe parcursul zilei, când veți asculta poate și muzică făcută de om, comparați cele două stări și alegeți întotdeauna muzica ce atrage mintea și simțămintele spre El!
Cristina Jercău
Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro