Muzica și mintea noastră

„Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea.” (1 Corinteni 14:15)
Ascultă ediția audio aici.
„Am văzut că toți ar trebui să cânte atât cu sufletul, cât și cu mintea” (1MB, p. 129). „Când ființele omenești cântă cu sufletul și cu mintea, cântăreții cerești preiau firul melodiei și li se alătură în cântarea de recunoștință” (9MB, p. 109).
Mintea este acea capacitate dăruită omului de Dumnezeu prin care ne asemănăm cel mai mult cu El și care ne deosebește de celelalte ființe create pe pământ. Mintea este sediul gândirii, al analizei și al deciziilor libere. De aceea sfatul Scripturii este ca, în demersul de a ne păstra legătura cu Cerul, să ne manifestăm atât latura afectivă, subiectivă, cât și cea rațională, deoarece altfel nu ar fi completă și trainică legătura noastră cu Dumnezeu. Astfel, cântarea închinată lui Dumnezeu trebuie să treacă și prin filtrul minții, nu doar al sufletului. Aceasta presupune ca nu doar versurile, ci și muzica în sine să ne influențeze mintea și caracterul în bine.
Studiile arată că există genuri muzicale care activează mai mult sau mai puțin activitatea cerebrală. Iar cele care o fac cel mai mult sunt apreciate ca fiind și cele mai spirituale.
În Manualul doctrinelor biblice A.Z.Ș. găsim următorul citat: „Fiind de acord cu finalitatea muzicii astfel descrise de Bach și deoarece muzica se adresează trupului, sufletului și spiritului, adventiștii folosesc muzica spirituală și intelectuală. Refuză pe cea care se adresează trupului, fiind senzuală, deci nepotrivită creșterii în caracter” (Wilhelm Moldovan, Manualul doctrinelor biblice A.Z.Ș., Viață și Sănătate, Pantelimon, 2017, p. 278).
Doamne, ajută copiii și tinerii din biserică să descopere muzica bună, care să-i ajute în dezvoltarea spirituală!
Provocare:
Alege azi să cânți și să asculți nu doar ce-i place sufletului, ci acea muzică ce îți va conduce gândurile spre Dumnezeu! Merită să fii un model pentru generația tânără chiar și în privința aceasta.
Felix Jercău
Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro