Numele acestui om era Nabal şi nevasta lui se chema Abigail; era o femeie cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb. (1 Samuel 25:3)
În norul de martori ai devoţionalului, astăzi avem un personaj al Scripturii cu un caracter respingător: Nabal (Nebun), joc de cuvinte pentru un om rău, aspru, necioplit, grosolan, om de nimic. Se trăgea din Caleb, un om al lui Dumnezeu, însă caracterul nu se moşteneşte, ci se cultivă.
Era bogat şi zgârcit. Se pare că averea a fost agonisită călcând principiile cerului şi de aceea nu s-a bucurat de ea, încheind viaţa prea devreme.
Totuşi Dumnezeu l-a iubit şi i-a oferit ocazii de har pentru formarea caracterului:
– i-a dat o soţie cu un caracter nobil;
– a primit vizita oamenilor lui David, ocazie de a dărui;
– a creat contextul discuţiei cu soţia după trecerea primejdiei, altă ocazie (Aici reacţia lui a fost ciudată: în loc să regrete păcatul, s-a îngrozit de consecinţe. Teama de răzbunarea lui David şi dărnicia soţiei l-au paralizat la propriu);
– cele zece zile cât a stat pe patul de suferinţă au fost o ultimă ocazie de har acordată, un timp de meditaţie, regret şi mărturisire. Nu s-a folosit însă nici de aceasta.
Ellen White notează: „Viaţa lui Nabal… fusese doar un blestem pentru lume.” (Patriarhi şi profeţi, p. 691)
Şi astăzi este posibil ca unii să fim ispitiţi să ne manifestăm, mai mult sau mai puţin, „nebunia”, ca Nabal, sau să avem de-a face cu persoane cu un asemenea caracter.
Biblia are o soluţie în Proverbele 26:4,5: „Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. Răspunde însă nebunului după nebunia lui ca să nu se creadă înţelept.”
Să folosim ocaziile oferite de Dumnezeu şi să eliminăm „nebuniile” din caracterul nostru. Să nu lăsăm pe ultima sută de metri a vieţii. Iar dacă avem prilejul de a corecta „nebuniile” celor din jur, să o facem cu înţelepciune, cu calm şi demnitate, nu prin nepăsare, compromis sau altă nebunie.
Beniamin Apostol, pastor, Conferința Moldova