Natan

Devoțional zilnice 17 mai 2018

A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el, ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el. (2 Samuel 12:4)

Știința salvării de suflete presupune înțelepciunea de a comunica adevărul de așa manieră încât să nu provoci ostilitatea mândriei, dar să trezești conștiința. Această înțelepciune ne este descoperită chiar de Dumnezeu în Grădina Edenului, când s-a apropiat de Adam și de Eva după căderea în păcat. Deși știa bine unde sunt, a întrebat cu dragoste: „Unde ești?” Mai târziu, Mântuitorul a prezentat adevărul în dreptul lui Simon sub forma unei parabole, acordându-i gazdei Sale șansa de a se descoperi pe sine în situația dată. Deși Simon o amăgise pe femeia pe care o dispreţuia acum, se considera mai bun decât Maria. Prin metoda exprimării alegorice, Isus dorea ca el să vadă gravitatea vinovăţiei lui.

Natan, profetul Domnului de pe vremea lui David, este trimis de Dumnezeu la rege cu misiunea de a aduce la lumină eroarea din inima lui. Aceasta implică descoperirea adevărului, lucru riscant pentru oricine ar fi încercat acest lucru. Va reuși oare în misiunea lui? Sau va eșua lamentabil? Ce efecte ar putea produce o confruntare directă? Pe de altă parte, regele îi este și prieten. O soluție ar fi să mai îndulcească puțin solia sau să o amâne pentru o altă dată. Să-l urmărim însă cu atenție pentru reușită deplină în această zi în misiunea noastră.

Soluția se bazează pe inspirația Duhului lui Dumnezeu. Natan vine înaintea lui David folosind o ilustrație care apelează la responsabilitatea sa morală de conducător. Pentru început crede că este vorba de o situație reală, față de care trebuie să ia atitudine, și se dovedește a fi un judecător drept, declarând că omul care a luat oaia săracului este vrednic de moarte. Fără să-și dea seama, rostește o sentință în dreptul său. Descoperirea lui Dumnezeu prin intermediul profetului produce o pocăință profundă, pentru că, în adâncul inimii lui, David este sincer și încrezător în Dumnezeu.

Să-L rugăm și astăzi pe Domnul pentru înțelepciune de sus în comunicarea adevărului către semeni!

Adrian Butuc, pastor, Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro