El l-a încredinţat în mâinile prorocului Natan, şi Natan i-a pus numele Iedidia (Iubitul Domnului), pentru Domnul. (2 Samuel 12:25 CNS)
Natan este unul dintre cei mai curajoși profeți ai Vechiului Testament. El a fost trimis de Dumnezeu să îl mustre pe David pentru păcatul pe care l-a comis. Impresionant este modul în care a ales să transmită mesajul, printr-o parabolă care să-l facă pe împărat să-și dea singur sentința. Pentru că se pare că nu prea era măcinat în conștiința lui de ce făcuse, până ce nu a venit profetul să-i arate cât de grav era păcatul pe care îl comisese. În acest sens, Ellen G. White ne spune: „Natan a transmis sentința divină fără șovăire, dar cu înțelepciune cerească, încât a atras simpatia împăratului, i-a trezit conștiința și a scos chiar din gura lui sentința de moarte ce i se cuvenea.” (Profeți și regi, pp. 720–721)
Lecția pe care o învățăm din această relatare este modul în care cu foarte multă înțelepciune profetul l-a mustrat pe David în așa fel încât să-l câștige de partea sa și să-i devină cel mai bun prieten. Pentru că mai târziu i l-a încredințat pe unul dintre fiii lui, pe Solomon, care trebuia să ajungă împărat al lui Israel, ca să-i fie mentor spiritual. Astfel, Natan a fost profetul lui David, prietenul și mentorul lui spiritual.
De aceea, avem nevoie de înțelepciune și de tact atunci când îi mustrăm pe cei care au greșit și au păcătuit. Suntem datori să le transmitem oamenilor cu multă iubire simțul dreptății, însă fără a lovi direct în orgoliul celor care au păcătuit. Pentru că, dacă facem așa, nu vom reuși să-i apropiem și să le devenim prieteni și nici nu-i vom câștiga cu multă iubire pentru Hristos și pentru Împărăția Sa. În loc ca, prin asprime și severitate, să-i îndepărtăm de credință și speranță pe cei greșiți, „adevăratul creștin îl va învăța pe cel neștiutor, îl va aduce la pocăință pe cel păcătos. […] În loc să stârnească cearta, el va aduce pace și armonie.” (Mărturii pentru pastori, p. 185)
Este necesar să ne însușim atitudinea lui Natan și să mustrăm păcatele muritorilor cu mult tact și înțelepciune, aducând speranță și conducându-i pe oameni la Hristos, care poate să rezolve păcatele multora. Făcând așa, păcătoșii vor deveni prietenii noștri cei mai buni și noi vom deveni mentorii lor spirituali, și astfel vom fi considerați oameni de încredere, care îi câștigă pe oameni pentru Domnul.
Să simțim astăzi provocarea care ne stă pe umeri de a-i ajuta pe oameni să-și descopere greșelile și păcatele și să ajutăm să fie câștigați pentru Dumnezeu, pentru a descoperi că sunt iubiți de Domnul!
Onisim Lehaci, pastor, Conferința Moldova