Necomunicarea – un Goliat postmodern

„Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost.” (Psalmii 94:22)
Ascultă ediția audio aici.
Rețelele de socializare magnetizează copiii și tinerii noștri cu o forță incredibilă, de la cele mai fragede vârste. Una din cauzele irezistibilității lor stă în farmecul acceptării atât de facile ca prieten. Impactul lor asupra copiilor este invers proporțional cu gradul de acceptare de acasă. Cu cât sunt mai puțin înțeleși în trăirile lor naturale, cu atât vor dori mai mult acceptarea în mediile virtuale.
Aveam vreo 10 ani când am trăit dezamăgirea de a nu fi înțeles de fratele meu preferat. Un băiat mai mare mă jignise rău, punându-mi o poreclă abjectă. Copleșit de urgența refacerii demnității, i-am cerut fratelui meu să-mi facă dreptate. Părea că mă înțelege și deja soarele dreptății dădea să răsară, dar după ce am pregătit cu grijă întâlnirea lor, am băut cel mai amar pahar al dezamăgirii. În loc să-i ceară socoteală dușmanului meu, a dat mâna cu el și i-a transmis ceva de genul: „Nu-ți mai pune mintea cu ăsta mic! E prea sensibil.” Câteva zile n-am mai vorbit cu el.
Probabil că Eliab nu avea timp să stea de vorbă cu fratele mai mic, să-i asculte cântecele stângace, să-i aprecieze micile responsabilități asumate, să-i laude curajul de a păzi turma de oi sau să-l creadă că s-a luptat cu fiarele câmpului. Cu toate acestea, pretindea că îi cunoaște inima. Era o pretenție invalidă din cauza carenței de comunicare, de atenție și de acceptare. Nu voi uita niciodată valoarea testamentară a cuvintelor scumpei mele mame, strălucitoare prin simplitatea lor:
— Ilie, vorbește cu iubiții tăi copilași, vorbește mult cu ei, până sunt lângă tine…
Să ne rugăm și azi pentru copiii și tinerii noștri să fie pregătiți pentru lupta cu cel care hulește Numele Domnului și, dacă nu le putem oferi armura noastră, măcar să le oferim câteva „pietre” netede ale încurajării și aprecierii.
Provocare:
Dacă este posibil, ia-ți astăzi un timp special să vorbești cu copiii tăi!
Ilie Cristea
Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro