Neputințe binecuvântate!

Și El mi-a zis: ,,Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită”. (2 Corinteni 12:9)
În mod natural, noi evităm suferința și încercările, deoarece acestea ne produc o stare inconfortabilă, nefericită. Nu am auzit încă pe cineva rugându-se ca Dumnezeu să îl treacă prin suferință și încercări… Toți îi cerem lui Dumnezeu să ne protejeze, să ne ajute și să ne ferească de orice rău! Și totuși, avem parte cu toții de necazuri, suferință, încercare, în ciuda rugăciunilor noastre. Atunci se ridică întrebarea: ne ascultă Dumnezeu rugăciunile de acest fel? Ne răspunde El? Uneori se pare că nu. Am spus se pare, deoarece adevărul este altul.
Pavel se referă în acest verset la propria lui experiență și la revelația pe care a avut-o din partea lui Isus. El a înțeles că Dumnezeu nu ne va feri de suferință, ci ne va da harul și puterea de care avem nevoie pentru a trece cu bine prin acea suferință. De ce procedează Dumnezeu așa? Pentru că cele mai prețioase lecții cu privire la viață se învață în școala suferinței, iar în contextul acesta începem să-i înțelegem mai bine pe semenii noștri și chiar pe Dumnezeu.
Oare nu a fost aceasta și experiența lui Isus? Vă amintiți de rugăciunea lui din Ghetsimani, înălțată Tatălui de trei ori? A răspuns Dumnezeu acelei rugăciuni? Categoric, DA! Însă în ce fel? Nu luând paharul suferinței din mâna lui Isus, ci trimițând un înger din ceruri pentru a-L ajuta să-l bea. Iar rezultatul?
Mântuirea lumii întregi, a mea și a ta. Dumnezeu permite suferința întotdeauna cu un scop măreț: realizarea unei lucrări nemaipomenite!
Rezultatul suferinței lui Isus este salvarea noastră. Rezultatul suferințelor lui Pavel a fost vestirea Evangheliei în toată lumea cunoscută de atunci. Care va fi rezultatul suferințelor și necazurilor tale? Va putea Dumnezeu să realizeze ceva măreț prin acestea? Vei fi dispus să înveți lecțiile prețioase care te vor face mai bun, mai eficient, mai dedicat? Este alegerea ta!
Florin Orodan, Pastor – Conferința Banat

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro