Neuronii-oglindă

Pentru câ nici Fiul omului n-o venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi. – Matei 20:28
În ultimele două decade ale secolului trecut, un grup de cercetători de la Universitatea din Parma (Italia), conduşi de specialistul în neuroştiinţe Giacomo Rizzolatti, au studiat partea creierului numită „cortexul premotor”, care are o zonă responsabilă cu plănuirea, controlarea şi executarea mişcărilor voluntare. Cercetătorii au dorit să identifice neuronii specializaţi în controlul mişcării membrelor superioare la o maimuţă macac. Ei au plasat nişte electrozi care să măsoare activitatea neuronală a fiecărei acţiuni. Însă un lucru foarte curios le-a atras atenţia: instrumentele au început să indice o activitate a neuronilor şi înainte ca maimuţa să facă vreo mişcare. La început, au crezut că era o eroare, dar, când au repetat operaţiunea, au observat că neuronii deveneau activi în timp ce maimuţa se uita la mişcările cercetătorului. Neuronii se activau în concordanţă cu mişcările exterioare, aşa că aceste celule au fost numite „neuroni-oglindă”, din moment ce reflectau în creier acţiunea altor indivizi. La fiinţa umană a fost identificat în mod corespunzător „un sistem de oglindă multiplă”, deoarece aceşti neuroni sunt capabili să se activeze atunci când o persoană priveşte, ascultă sau chiar şi când doar îşi imaginează un anumit comportament. Se crede că aceste sisteme sunt responsabile cu pregătirea căilor pentru relaţii interpersonale, înţelegere reciprocă, empatie şi imitare.
Ducând această ilustraţie în domeniul spiritual, putem spune că, atunci când medităm prin credinţă la viaţa de slujire a lui Hristos, ne pregătim să îndeplinim aceleaşi lucrări pe care le-a făcut El. Dacă ne luăm o oră să medităm zilnic la viaţa Sa, să o analizăm punct cu punct şi dacă ne lăsăm imaginaţia să cuprindă fiecare scenă, „noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18) (Viaţa lui Iisus, p. 83).
Când facem acest lucru, noi privim prin credinţă la Isus (Evrei 12:2), care ne spune: „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu” (Ioan 14:12). Ucenicul iubit ne încurajează să imităm faptele bune pentru că „cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu” (3 Ioan 11).
Să ne hotărâm astăzi să-L imităm pe „Fiul omului, [care] n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi” (Marcu 10:45).