Nevoia de prieteni

„Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.” (1 Corinteni 15:33)
Ascultă ediția audio aici.
Una dintre cele mai dureroase experiențe trăite de credincioși este pierderea interesului copiilor pentru Dumnezeu și pentru biserică. Și asta cu atât mai mult, cu cât Scriptura oferă garanția: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” (Proverbele 22:6). Unul dintre semnele de creștere și dezvoltare ale copilului este nevoia de apartenență. Vrea să își găsească locul unde să stea pe picioarele lui. Problema este că tot mai des societatea secularizată câștigă încrederea tinerilor noștri. Conform teoriei lui Abraham Maslow, la mijlocul traseului omului spre ideal (care începe cu împlinirea nevoilor fizice) se găsește nevoia de prieteni, de grup. Acesta este momentul în care din ecuația apartenenței încep să dispară părinții (împreună, bineînțeles, cu viziunea lor despre viață!) și să apară „tovarășii” și, la urmă, partenerii de viață. Din acest moment, conduita tânărului este previzibilă, după principiul „spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești”.
Când Iefta a fost izgonit de acasă de frații lui, a intrat în haită cu niște „oameni fără căpătâi […] și făceau plimbări” (Judecătorii 11:3). Nu știm cât și dacă a sacrificat Iefta ceva din învățătura primită acasă, dar știm cu siguranță că astăzi cei care susțin că nu își mai găsesc locul acasă între frați abdică ușor de la bunele obiceiuri deprinse în copilărie în favoarea prietenilor sau a partenerului de viață. Din ce în ce mai mulți tineri aleg să-și unească viața cu persoane necredincioase și se expun astfel colapsului spiritual.
Ce este de făcut? În primul rând, societatea oamenilor lui Dumnezeu (părinții și biserica) are nevoie să devină mai plăcută și mai primitoare. Apoi trebuie să îl ajute pe om să-și găsească locul, oferindu-i ceva de făcut. Când Iefta e chemat înapoi acasă, i se oferă mai mult decât avea înainte. Investește încredere în ciuda eșecurilor tinerilor!
Ne rugăm ca aceia care își aleg acum drumul în viață să găsească frumusețea în oamenii lui Dumnezeu.
Provocare:
Fă o listă cu toți tinerii și copiii din biserica ta pe care îi cunoști! Roagă-te săptămâna aceasta pentru fiecare dintre ei!
Adrian Dorgo
Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro