Nicio furtună nu ne poate sta în cale

Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie. (1 Timotei 4:12)
Când eram în școala primară, îmi plăcea foarte mult festivalul anual al toamnei organizat de școala mea. Erau acolo jocuri de carnaval, un bazin cu apă cu o țintă pe care, dacă reușeai să o lovești, scufundai persoana care se afla deasupra ei și mâncărurile mele favorite – făcându-l astfel cel mai așteptat eveniment al anului. De aceea am fost inspirată să organizez unul în ultimul meu an de liceu.
Totul a început când grupul de tineri din biserica mea a primit o mie de dolari pentru a plănui un eveniment pentru comunitate. Cum eram unul dintre puținii tineri de la Școala de Sabat, am început să fac planuri pentru un festival de toamnă cu scopul strângerii de fonduri. La scurtă vreme am aflat despre Făgăduința lui Mica, o organizație care lucrează pentru a opri traficul și exploatarea sexuală a minorilor. M-am gândit că este o cauză demnă de această strângere de fonduri, pentru că mulți oameni nu realizează cât de mult este afectată societatea noastră de traficul sexual. Multe fete sunt atrase în acest stil de viață prin rețelele de socializare și prin stimulente materiale și nu mai au nicio cale de scăpare. Voiam ca prin acest festival să îi conștientizez pe oameni de existența acestei probleme, să fac o oarecare publicitate organizației și, mai ales, să adun bani și să ajut la construirea unei case de ajutor pentru fetele care vor să înceapă o viață nouă. Am vorbit cu președintele organizației și am început să facem planuri.
Cu o săptămână înainte de eveniment am început să verific prognoza meteo. În ciuda faptului că fuseseră două săptămâni cu o vreme superbă, meteorologii au început să prezică șanse de furtună de aproape sută la sută în ziua festivalului, însemnând că întregul eveniment trebuia mutat în interior, dar am mers înainte prin credință și am ținut evenimentul pe 8 octombrie 2017. Am fost plăcut surprinsă în ziua aceea să văd că mai mult de două sute de oameni ne-au trecut pragul și în jur de douăzeci și cinci de elevi de la liceele din zonă s-au oferit voluntari.
Cu această ocazie am văzut cu adevărat cum lucrează Dumnezeu. La început am simțit atât de multă presiune să dovedesc că eram suficient de responsabilă și capabilă să duc la capăt acest proiect, în ciuda vârstei mele fragede. Totuși, ar fi trebuit să mă îngrijorez mai puțin cu privire la ceea ce aveau să creadă oamenii despre mine și să realizez că numai prin El evenimentul avea să fie un succes. Furtunile păreau să fie cel mai groaznic coșmar al meu. Însă mi-am dat seama că nu aveam niciun control asupra vremii și am decis să mă rog Celui care avea. Nu a oprit ploaia, dar a adus mulți oameni la eveniment, chiar și pe vremea aceea urâtă. La sfârșit, adunaserăm 1 580 de dolari pentru o cauză bună. Dumnezeu S-a arătat în toată splendoarea Lui!
Shelbe Johnson