Nimic sau Totul

Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape. (Filipeni 4:5)
Putem stabili încă de la început că omul blând nu e foarte popular.
Eram la Liceul Teologic Adventist „Maranatha” din Cluj. De felul meu, băiat simplu de la țară (mă mândresc cu asta!). Mi-am dat seama repede că ai mei colegi erau mai bine îmbrăcați, iar freza făcută cu placa le asigura popularitatea în „cămin”. Exact ce îmi lipsea mie, credeam! Având niște bani, din bunăvoința părinților și din munca în construcții prestată în vacanța de Paște, m-am hotărât să devin popular! Mi-am cumpărat o pereche de Nike-uri (o grămadă de bani!), blugi de la D&D (atunci era un soi de aroganță!), o cămașă neagră cu carouri mici, albe din Kenvelo și o șapcă la modă pe care o purtam, șmecherește cu cozorocul într-o parte. Odată, chiar mi-am întins părul cu placa! – proastă idee. Pe scurt, blugii i-am rupt la scurt timp în genunchi, adidașii s-au prăpădit destul de repede, iar șapca…ei bine, i-a căzut cu tronc unei colege (doar șapca, nu și eu :p). Așa e popularitatea „cumpărată” – se consumă repede.
Sunt primele zile din noul an școlar. Poate vrei să ieși în evidență cu ceva și nu e rău. Poți să fii foarte apreciat de colegi și profesori, chiar dacă alegi să fi blând! De fapt, pe termen lung, vei descoperi că blândețea nu expiră, nu se demodează, dimpotrivă! Îmi place cum vorbește A. W. Tozer despre omul blând: „omul blând nu este un șoarece afectat de sentimentul propriei sale inferiorități. Mai degrabă, el ar putea fi îndrăzneț ca un leu sau puternic ca Samson, dar a încetat să fie păcălit în legătură cu el însuși. El a acceptat evaluarea lui Dumnezeu asupra vieții lui. În el însuși, este nimic; în Dumnezeu, este totul. Acesta este motto-ul lui.” Samson a învățat lecția cu ochii scoși, părul tăiat și umilit. Omul blând nu este prost sau demodat! El își cunoaște adevărata valoare, aproape de Isus! Acceptă motto-ul blândeții și vei fi popular în tot Universul!
Adrian Dorgo, Director Tineret – Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro