Noi facem totul în numele lui Isus

Devoțional zilnice 19 iunie 2018

Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul in Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl. (Coloseni 3:17)

Domnul cere ca fiecare instrument omenesc să facă tot ce poate mai bine, iar aceia care fac tot ce pot mai bine vor avea cea mai mare satisfacţie personală şi vor aduce cea mai mare satisfacţie acelora care sunt interesaţi de ei. Tinerii trebuie să înţeleagă că au nevoie de o profundă experienţă în lucrurile lui Dumnezeu. Numai o lucrare superficială nu le va fi de niciun folos. Aveţi nevoie să aduceţi lumina Cuvântului lui Dumnezeu în inima voastră, ca s-o puteţi cerceta cu candela aprinsă. (…)

Când vă strângeţi laolaltă, puteţi fi un ajutor şi o binecuvântare unul pentru celălalt dacă vă supuneţi unei influenţe divine, dar sunt şi unii care au mari defecte ce au ajuns să pună stăpânire asupra lor şi, dacă nu biruiesc, îl vor alunga pe Duhul lui Dumnezeu din inimile lor. (…) Religia Bibliei nu este o influenţă printre multe altele, ci ea trebuie să aibă autoritate supremă, dominând şi controlând orice altă influenţă. Religia Bibliei trebuie să exercite controlul asupra vieţii şi comportamentului. Ea nu trebuie sa fie ca o pată de culoare dată cu pensula ici-colo pe o pânză, ci influenţa ei trebuie să umple întreaga viaţă, ca şi când pânza ar fi fost înmuiata în vopsea până când fiecare fir a fost vopsit, o vopsea intensă durabilă, care nu se decolorează. Domnul vă va da înţelegere în toate adevărurile practice ale Bibliei, pe măsură ce le aduceţi în practica vieţii voastre. Principiile adevărului trebuie să fie aduse în experienţa practică a problemelor de fiecare zi. (Youth’s Instructor, 30 mai 1895)

Chiar şi în datoriile cele mai mici ale vieţii obişnuite, noi trebuie să creştem mereu în har, să ne asigurăm că avem motive înalte şi sfinte, puternice, pentru că pornesc de la Unul care Şi-a dat viaţa ca noi să fim îndemnaţi să avem succes deplin în formarea caracterului creştin. (Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, p. 490)

Ori de câte ori este la lucru, religia lui Hristos va face lumină şi va îndulci fiecare detaliu al vieţii mai mult decât orice bucurie pământească şi mai presus decât orice pace lumească. (Letter2,1892)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro