Eu în ei şi Tu în Mine, pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. (Ioan 17:23)
În rugăciunea de mijlocire a lui Isus înaintea Tatălui, El a declarat că a îndeplinit condiţiile prin care devenea obligatoriu ca Tatăl să-Şi îndeplinească partea Sa din contractul încheiat în ceruri, cu privire la omul căzut. (…) El se declară glorificat în aceia care cred în El. Biserica, în numele Său, trebuie să continue fără pată lucrarea pe care El a început-o; şi atunci când această biserică va fi în final răscumpărată în Paradisul lui Dumnezeu, El va privi asupra muncii sufletului Său şi va fi mulţumit. În toată veşnicia, oastea celor răscumpăraţi va fi principala Sa glorie. (Spirit of Prophecy, vol. 3, p. 260-261)
„Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18). Noi trebuie să privim întotdeauna la Hristos. Aceia care fac lucrul acesta umblă cu Dumnezeu cum a făcut Enoh şi, fără ca ei să-şi dea seama, devin una cu Tatăl şi cu Fiul. Zi după zi, are loc o schimbare a minţii şi a inimii, iar înclinaţiile naturale, căile fireşti sunt modelate după căile şi Duhul lui Dumnezeu. Ei îşi dezvoltă cunoştinţele spirituale şi cresc până la înălţimea staturii de bărbaţi şi femei în Isus Hris-tos. Ei prezintă lumii caracterul lui Hristos şi rămân în El şi El, în ei. Aceştia împlinesc misiunea pentru care au fost chemaţi, aceea de a fi copii ai lui Dumnezeu, devin lumina lumii, o cetate aşezată pe un munte, ce nu poate fi ascunsă. „Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeşnic pentru ca cei ce intră să vadă lumina” (Luca 8:16). Aceia care au fost luminaţi de sus transmit mai departe razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii. (Youth’s Instructor, 25 octombrie 1894)