Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. (Ioan 10:27)
Cât de preţios este gândul că avem un Prieten credincios, care ne va da un caracter nobil, înălţat, care să ne pregătească pentru compania îngerilor cereşti din curţile de sus! Toţi copiii Săi sunt sub ocrotirea Lui. Ei au o pace pe care lumea nu o poate da şi nici nu o poate lua. Pierderea comorilor pământeşti nu-i lasă fără speranţă şi fără adăpost. (…)
Hristos priveşte lumea, plină de activitate în căutarea comorilor pământeşti. El vede că mulţi încearcă febril mai întâi un lucru, apoi altul, în eforturile de a obţine comoara pământească râvnită care cred că le va satisface lăcomia egoistă, în timp ce, în căutarea lor grăbită, trec pe lângă singurul drum care duce la adevăratele bogăţii.
Ca Unul cu autoritate, Hristos li Se adresează şi îi invită să-L urmeze. El Se oferă să-i conducă la nişte bogăţii durabile cât veşnicia. Îi îndreaptă către calea strâmtă a renunţării de sine şi a sacrificiului. Aceia care merg înainte pe această cale, trecând peste orice obstacol, vor ajunge în ţara slavei. Când înalţă crucea, constată că ea îi ridică pe ei şi vor câştiga în sfârşit comoara nepieritoare.
Mulţi se aşteaptă să găsească siguranţa în comori pământeşti. Dar Hristos caută să scoată din ochii lor paiul care-i împiedică să vadă şi să-i ajute să vadă greutatea veşnică de slavă. Ei confundă iluziile cu realitatea şi pierd din vedere slava lumii veşnice. Hristos îi cheamă să privească dincolo de prezent şi să adauge veşnicia la orizontul lor. (Letter264,1903)
Noi trebuie să înălţăm crucea şi să păşim pe urmele lui Hristos. Aceia care înalţă crucea vor constata că, în timp ce fac acest lucru, crucea îi înalţă pe ei, dându-le tărie şi curaj şi îndreptându-i către Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. (Review and Herald, 13 iulie 1905)