Noi trebuie să biruim după cum a biruit Hristos

Devoțional zilnice 30 mai 2018

3

0

V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea! (Ioan 16:33)

Satana L-a atacat pe Hristos mai puternic decât ne va ataca vreodată pe noi. Pentru El erau foarte multe lucruri în joc, nu-i era indiferent dacă avea să biruiască el sau Hristos. Dacă Hristos rezista celor mai puternice ispite ale sale şi nu-L putea face să păcătuiască, Satana ştia că avea să-şi piardă puterea şi, în final, avea să fie pedepsit cu nimicirea veşnică. De aceea, Satana a acţionat cu mare putere pentru a-L face pe Hristos să face ceva greşit, căci atunci el avea să aibă un avantaj asupra Lui. (…) Niciodată nu puteţi fi ispitiţi într-un mod atât de hotărât şi de crunt cum a fost Mântuitorul nostru. Satana a fost pe urmele Lui în orice moment. (Youth’s Instructor, 1 aprilie 1873)

Se va prinde omul de puterea divină şi i se va împotrivi lui Satana cu hotărâre şi cu perseverenţă, după exemplul pe care i l-a dat Hristos, în lupta Sa cu vrăjmaşul, în pustia ispitirii? Dumnezeu nu poate să mântuiască un om din puterea vicleniilor lui Satana împotriva voinţei lui. Omul trebuie să lucreze cu puterea lui omenească, ajutat de puterea divină a lui Hristos, pentru a se împotrivi şi pentru a învinge cu orice preţ. Pe scurt, omul trebuie să biruiască aşa cum a biruit Hristos. Şi apoi, prin biruinţa pe care este privilegiul lui să o câştige în numele atotputernic al lui Isus, el poate să devină moştenitor al lui Dumnezeu şi împreună-moştenitor cu Isus Hristos. Lucrurile nu ar putea sta astfel dacă Hristos ar obţine singur toată biruinţa. Omul trebuie să-şi facă partea lui, trebuie să fie biruitor în dreptul lui, prin puterea şi prin harul pe care i le dă Hristos. Omul trebuie să fie colaborator cu Hristos, să participe alături de El la această biruinţă, şi apoi va fi părtaş cu Hristos şi la slava Lui. (Mărturii, vol. 4, p. 32-33)

Mântuitorul a biruit ca să-i arate omului cum poate birui şi el. Toate ispitele lui Satana, Hristos le-a întâmpinat cu Cuvântul lui Dumnezeu. Având încredere în făgăduinţele lui Dumnezeu, El a primit putere să asculte de poruncile lui Dumnezeu, iar ispititorul nu a putut obţine niciun avantaj. (Divina vindecare, p. 181)

3

0

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro