Nota zece

Eu nădăjduiesc în Domnul… În El îmi pun încrederea. Isaia 8:17
Elev de nota zece, soț sau soție de nota zece, părinți de nota zece etc. A devenit o sintagmă pe care o folosim atunci când ceva sau cineva poate fi considerat ireproșabil, răspunde tuturor așteptărilor. Este o expresie foarte motivatoare. Când cineva declară despre noi că suntem de nota zece, devenim și mai siguri pe noi, dar și mai implicați. Când am primit la școală o notă de zece, avem pentru un timp dorința să nu stricăm acea notă cu alta mai mică. Experții în educație au constatat că elevii iubesc materiile la care au primit încă de la început un calificativ sau o notă mare. Când ai obținut o notă maximă, acest lucru te ambiționează să obții încă una la fel. Domeniile în care obținem nota maximă în ocazii repetate devin specializările noastre.
A existat un tânăr care a devenit unul dintre cei mai importanți promotori ai creștinismului pentru că un om deosebit a avut încredere în el și l-a apreciat în permanență. Timotei era doar un copil destul de șubred când apostolul Pavel a început colaborarea cu el, dar, simțindu-se apreciat, și-a dezvoltat abilitățile de lider. A devenit un om de încredere, astfel că făcea legătura între Pavel și biserică, dar era și mesagerul bisericii către Pavel.
În fiecare dintre noi o apreciere pentru ceea ce facem are un ecou pozitiv și ar trebui să fim conștienți că același ecou îl au aprecierile noastre și în inima celorlalți. Dacă am fi mai puțin zgârciți cu acordarea notelor de zece pentru ceilalți, am primi mai multe răspunsuri pozitive de la ei și i-am determina constructiv pe alții să fie ori să devină demni de mai multă prețuire. Se știe că gesturile frumoase determină gesturi frumoase.
De gândit astăzi:
Cum întoarce apa imaginea omului care o privește, la fel și atitudinea de apreciere întoarce apreciere din partea celor pe care îi întâlnim. Dacă vom alege să fim critici și disprețuitori, vom primi înapoi doar aversiune și cel mult reținere. Dacă vom lăsa inima și gura noastră să exprime note de zece, răspunsul va fi de nota zece. Prin urmare, numai de noi depinde ce oameni sunt în viața noastră.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro