Nouă luni de sarcină

Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El. Proverbele 30:5
În cazurile fericite și fără complicații, copilul stă în pântecele mamei nouă luni; în foarte puține cazuri, ceva mai mult. Dacă există emoții că o sarcină ar putea fi mai scurtă, ei bine, emoțiile sunt și mai mari atunci când termenul s-a împlinit, și copilul nu dă semne că va veni pe lume.
Cele nouă luni sunt o permanentă emoție pentru mamă mai ales. Nu știe cum va arăta copilul care se formează; nu știe ce va fi o bună bucată de vreme; nu știe ce caracter va avea și ce fel de om va deveni. O mare povară pe care o au părinții din prima zi de sarcină și apoi toată viața lor este aceasta: ce pot face ei cel mai bine pentru ca acest copil să fie fericit, ocrotit, împlinit.
Ceea ce își doresc cel mai mult părinții este binele copilului lor; sunt dispuși la orice sacrificiu pentru acest lucru. Toți părinții ar trebui să fie așa, dar, din nefericire, există și puțini părinți care fie nu înțeleg, fie nu au puterea să continue și își abandonează copiii.
Este în Sfânta Scriptură o făgăduință interesantă în acest sens: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează…? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip.” Este cea mai puternică promisiune. Dacă un părinte-om poate ajunge în situația inexplicabilă să-și lase copilul, El, Tatăl nostru ceresc, nu va face așa ceva pentru absolut nimic, niciodată.
Noi îi credem pe părinții noștri când ne promit că vor avea mereu grijă de noi, că ne vor proteja, că nu vor pleca niciodată, însă suntem destul de conștienți că sunt oameni și ei și ar putea să-și încalce cuvântul fără voia lor, din cauza unor condiții independente de noi și de ei. Atunci, ne gândim cu încredere la asigurarea că Dumnezeul nostru chiar poate depăși orice situație. Pentru El nu există „nu pot” sau „din cauză că…”. La El, totul este cu putință și neschimbat.
De gândit astăzi:
Iubirea lui Dumnezeu este veșnică, de aceea ne păstrează bunătatea Lui în mod necondiționat; nu ne cere să-L plătim pentru ocrotire și nici să cumpărăm în vreun fel dragostea Lui. Totul face parte din planul Său încă de când a întemeiat lumea, când noi încă nu eram născuți. El ne cunoaște din pântecele mamei noastre.