Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. – Apocalipsa 21:2
Mulţi creştini încă cred că Israelul va juca un rol crucial în scenariul escatologic al timpului sfârşitului. Pentru ei, profeţiile Vechiului Testament despre restaurarea Ierusalimului şi stabilirea împărăţiei mesianice (Zah. 12-14) se vor împlini literal. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, statul Israel ar trebui întemeiat şi templul din Ierusalim, reconstruit în locul său de la început, pe Muntele Moria (2 Cron. 3:1).
Theodor Herzl (1860–1904) a fost un jurnalist şi activist politic austro-ungar. El a fondat Organizaţia World Zionist şi a promovat migraţia iudaică în Palestina pentru a forma statul iudaic. A murit în 3 iulie 1904, dar în general este considerat părintele statului Israel, creat 44 de ani mai târziu.
În cartea lui foarte cunoscută, The Late Great Planet Earth (1970), Hal Lindsey sugera că, în 1984, a început numărătoarea inversă profetică şi 40 de ani mai târziu (c. 1988) avea să înceapă aşa-zişii şapte ani de strâmtorare, la sfârşitul cărora (c. 1995) avea să vină Hristos pentru a domni în mod literal pe tronul de la Ierusalim. Dar toate aceste date au trecut şi nu s-a întâmplat nimic. Ce a fost greşit în interpretarea lui Lindsay?
În Daniel 9, Gabriel a vorbit despre reconstruirea Ierusalimului şi a templului la sfârşitul celor 70 de ani de captivitate babiloniană (Dan. 9:2). Acesta a fost punctul de început pentru cele 70 de săptămâni din Daniel 9:24-27 şi a celor 2 300 de zile simbolice din Daniel 8:14. Dar nicăieri în Biblie nu se vorbeşte despre înfiinţarea destul de recentă a statului Israel, ca punct de începere pentru perioada profetică de la sfârşitul timpului, aşa cum sugera Lindsay. Multe profeţii din Vechiul Testament despre restaurarea Ierusalimului şi a templului au fost împlinite de evrei când s-au întors din captivitatea babiloniană, aşa cum este descris în cartea Ezra şi Neemia.
Aşteptarea escatologică nou-testamentară nu este legată de statul Israel şi de Orientul Mijlociu. Ea este mai degrabă o realitate cerească. Avraam a aşteptat cetatea cerească „al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu” (Evr. 11:10). Copiii lui Dumnezeu din toate veacurile şi din toată lumea Îi vor sluji înaintea tronului din templul ceresc (Apoc. 7:15) în Noul Ierusalim (Apoc. 21:2). Şi aceasta este moştenirea noastră glorioasă!