Nu doar cuvinte

„Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: «Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultați!»” (Matei 17:5)
Ascultă ediția audio aici.
Cea mai convingătoare declarație de apreciere față de un copil sau un tânăr este aceea prin care îi oferi atenție, responsabilitate și chiar autoritate.
Într-o zi, băiatul nostru în vârstă de 5 ani a venit la mine să îmi spună ceva. L-am ascultat în timp ce continuam să lucrez la laptop. Pentru că nu mă uitam la el, m-a prins de barbă și, dintr-o singură mișcare, mi-a îndreptat fața către el. Voia să fie ascultat, să i se ofere atenție. Din nefericire, nu toți copiii și tinerii vor face acest lucru.
Observă contextul în care apare declarația Tatălui cu privire la Isus din versetul 5: „pe când vorbea el [Petru] încă”. Deoarece Petru continuă să vorbească, Dumnezeu îl întrerupe spre a le spune tuturor: „De El să ascultați!”
Uneori, când un copil sau un tânăr spune ceva, adulții încep la rândul lor să vorbească între ei. Mesajul transmis? Nu ești important! În schimb, atunci când în timp ce vorbește un copil sau un adolescent se face liniște și toate privirile se îndreaptă către el, mesajul transmis este de apreciere și valoare.
Când li se oferă o atenție plină de interes, tinerii se simt apreciați. Îmi amintesc de bucuria unei adolescente întoarse dintr-o călătorie misionară IMPACT. Referindu-se la felul în care a fost tratată de ceilalți, cu fața radiind, povestea:
— M-am simțit prețuită! Oamenii aceia erau foarte atenți la ceea ce spuneam. Ne ascultau de parcă am fi fost cei mai importanți oameni.
Însă cuvintele Tatălui înseamnă mai mult. Prin declarația Sa, El Îi oferă Fiului un rol și autoritate. Așa trebuie să facă și vârstnicii în relație cu cei tineri. Nu pot uita seara când, după două zile întregi petrecute împreună cu un tânăr la biserică, mama lui a venit să-mi spună:
— Mulțumesc că l-ați implicat pe băiatul meu și că i-ați acordat încredere!
Ajută-mă, Doamne, să îmi amintesc continuu că tinerii trebuie să crească!
Provocare:
Asumă-ți toate riscurile și oferă-le mai multă responsabilitate tinerilor!
Iulian Condrachi
Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro