Nu ești o povară prea mare

„Până la bătrânețea voastră Eu voi fi Același, până la căruntețile voastre vă voi sprijini.. V-am purtat, și tot vreau să vă mai port, să vă sprijinise și să vă mântuiesc.” Isaia 46:4
Ține în mână o sticlă de apă de 2l. E grea? Poate că nu. Acum întinde mâna. Parcă e puțin mai grea acum. Dar dacă vei ține sticla în mâna întinsă 3 minute, ți se v-a părea foarte obositoare. Nu e un lucru ușor. Nu e ușor să porți o greutate.
Meenu este o tânără paralizată de la brâu în jos. Chiar dacă nu se poate mișca în voie, ea reușește să facă lucrul acesta cu ajutorul fratelui ei, Manu. Acesta o iubește atât de mult încât are grijă ca Meenu să ajungă acolo unde are nevoie și chiar mai mult. Acesta a făcut un gest neobișnuit atunci când a purtat-o pe sora lui chiar și la cununia lui. S-a căsătorit cu o tânără care a acceptat să îl ajute în a avea grija de surioara lui. Fiecare acțiune din viața lui are legătură cu sora lui. Atunci când cineva l-a întrebat dacă nu e o povară prea mare pentru el să aibă grijă de ea, el a răspuns senin: „Ea nu e o povară, e sora mea”.
Ți s-a întâmplat vreodată să te simți o povară pentru cei din jur? Să simți că nu valorezi foarte mult și cel mai probabil ceilalți nu au nevoie de tine? În tabăra în care am fost învestit explorator, pe traseul de verificare grupa mea a fost nevoită să mă poarte pe sus, altfel trebuia să mă întorc în tabără iar ei să își continue drumul. Nu aveam voie să calc pe pământ. Îi vedeam ce mult se chinuiau, și totuși nu își doreau să mă lase în urmă. Eram foarte mulțumitor că încercau să rămân și eu cu ei, dar simțeam cum ei nu mai aveau putere să mă poarte și mă simțeam o povară prea mare pentru ei. Într-un final nu au mai putut și au cedat.
Sunt momente în care simțim lucrul acesta și în relația noastră cu Dumnezeu. Că suntem o povară prea mare pentru El. Poate că ai făcut un lucru rău, ai fost neascultător sau ai făcut ceva de care își este rușine și te gândești că Dumnezeu nu te mai iubește. Dar El îți transmite plin de iubire: „v-am purtat și tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc și să vă mântuiesc”.
Nu ești o povară pentru El, ești copilul lui. Aleargă în brațele Sale și te v-a primi plin de bucurie. El nu obosește în a te purta pe brațele Lui. Contează pe El.
Adrian Pașca, Ghid – Conferința Transilvania de Nord