Nu se poate să fie rândul meu – din nou! – partea 2

De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. (Romani 8:28)
Anul 2018 trebuia să fie anul meu în care să sărbătoresc! Eu și familia mea așteptam cu nerăbdare multe momente importante: absolvirea universității de către fiul meu cel mic, nașterea primului nepot, aniversarea a treizeci de ani de căsătorie, un loc de muncă nou și chiar finalizarea unui împrumut.
Voiam să fim pregătiți și prima noastră prioritate era să ne asigurăm că un membru al familiei, Gina, se simțea bine din nou. Ea avea mari dureri de spate și toate eforturile noastre de a o ajuta nu dăduseră rod. Noi nu doream să sărbătorim așa. Ca designer și planificator de evenimente, ea inspiră frumusețe în viața noastră. Un chirurg ortoped era următoarea opțiune pe lista noastră. Eu și Gina suntem verișoare. Mamele noastre sunt surori, dar noi am hotărât că ar fi trebuit să fim surori. Și așa suntem. Eu am plecat din țara mea, Haiti, pe când eram mică, și când ea a venit în Statele Unite ca tânără, s-a alăturat familiei mele. În următorii douăzeci de ani, viețile noastre s-au unit ca o plasă strâns împletită de dragoste. La sfârșitul anului 2017, Gina a vizitat niște membrii ai familiei și durerea de spate a devenit insuportabilă. O vizită de urgență la spital și testele care au urmat au arătat leziuni – rezultatul cancerului la sân în stadiul IV, cancer care se răspândise până la ficat și îi măcinase oasele – toate nedepistate!
Revelionul a fost un coșmar. Nepotul meu aproape a fost ucis de un răufăcător care a împușcat la întâmplare și acum sora mea lupta pentru viața ei. Gândurile mi-au fost cuprinse de confuzie și de supărare și nu îmi plăcea deloc că venise din nou rândul meu la necaz. Oscilam între recunoștința pentru faptul că nepotul meu supraviețuise și supărarea cauzată de boala Ginei. Tristețea se împletea cu bucuria și mă simțeam copleșită de tot! Durerea a sufocat întreaga familie.
O prietenă care își pierduse fiica m-a încurajat, spunându-mi că Dumnezeu lucrează spre binele nostru chiar și atunci când noi nu vedem. Am împrumutat credința acelei prietene și am început să văd mâna lui Dumnezeu în bunătatea medicilor, a asistentelor și chiar a străinilor; în rugăciunile oamenilor lui Dumnezeu; în compasiunea familiei și a prietenilor, în micile biruințe și în marile minuni.
În prezent, șovăim între lupte și sărbători și respirăm ușurați după fiecare test. Nesiguranța este casa noastră, dar aici am predat totul voii lui Dumnezeu, căci El lucrează spre binele nostru. Mă rog ca și tu să te încrezi în El că lucrează pentru binele tău.
Rose Joseph Thomas