Nunta de tinichea

Dumnezeu șterge lacrimile de pe toate fețele. Isaia 25:8
Nunta de argint, nunta de aur, nunta de diamant – cunoștințele în domeniu ale celor mai mulți dintre noi se rezumă la aceste trei aniversări ale căsătoriei: la împlinirea a 25, 50, respectiv 75 de ani. În popor însă, aproape fiecare an de căsnicie poartă o denumire simbolică pentru stadiul relației dintre soți. Iar cadourile oferite trebuie să fie din același registru. Nunta de tinichea, sau de aluminiu, este aniversarea a zece ani de căsătorie. Denumirea poate părea ironică, dacă te gândești la tinichea ca la un material ieftin, dar o „tinichea” din aluminiu are marea calitate că nu ruginește. Patina timpului nu o strică. Aniversarea de zece ani este considerată piatra de temelie pentru anii care vor urma.
Se consideră că au trecut suficient de mulți ani încât cei doi să se cunoască și să nu își mai ofere „surprize”. Au toate datele ca să poată construi ceea ce au început împreună. Nu este întotdeauna o garanție de sută la sută numărul anilor sărbătoriți în cuplu, deci vegherea și eforturile trebuie să continue.
În viziunea lui Dumnezeu, căsătoria a fost gândită ca o împlinire a ființei umane. El nu a dorit ca familia să fie un loc al frustrării sau al suferințelor, nu Și-a dorit să existe cupluri nefericite, divizate sau stricate. Una dintre instituțiile pe care Satana le-a urmărit spre dărâmare de la început a fost familia. El a știut că, dacă poate introduce orgoliul, superioritatea, ambiția, egoismul, va face din căsătorie un iad, și nu un colț de rai. Dacă a reușit sau nu, o spune numărul mare de divorțuri, o spune lipsa curajului de a mai fi căsătoriți și o spune imensitatea de inimi frânte. Făgăduința lui Dumnezeu este că, la refacerea tuturor lucrurilor, El îi va întoarce pe membrii familiei unii spre alții. Mai este puțin timp până la acel moment.
De gândit astăzi:
Oricât de greu ți-ar fi în familie, oricare ar fi frustrările sau neajunsurile pe care le simți, înțelege că fiecare dintre noi poate determina atmosfera și reușita unei case. Nu contrează dacă ești copil sau adult, atâta timp cât poți depăși egoismul și poți oferi ceva din tine celor cu care împarți viața. Chiar nu merită să întreții o atmosferă de frustrări și amărăciune. Comunică, întreabă, arată că îți pasă!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro