Nunta pe banii moșului

DEVOTIONAL EXPLO 23 februarie 2018

„Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor…” Iov 29:12

Ghiță avea 5 copii și o ducea destul de greu. Împreună cu soția lui se străduiau să poată oferi un trai decent celor mici. Pentru că nu lucra în Sabat, Ghiță și-a deschis acasă o secție de țesut ciorapi și, după un timp, lucrurile au început să meargă bine…chiar foarte bine. Într-o zi îi spuse soției lui: „Dragă, nu ai vrea să îl ajutăm pe vecinul nostru în fiecare lună cu două sute de lei? E bătrân, vecina a murit, copii nu are și nici pensie.”

Zis și făcut! În fiecare lună, Ghiță bătea la ușa vecinului în vârstă și îi ducea cei două sute de lei. Așa trecură câțiva ani, până când în țara noastră avură loc evenimentele tulburi ale revoluției din anul 1989. Vremurile s-au schimbat. Secția nu mai făcea față noilor concurențe. La Ghiță acasă lipsurile au început să reapară.

Într-o seară, discuta cu soția despre situația lor financiară. Ajunseră cu vorba și la vecinul lor în vârstă pe care îl ajutau sistematic. Cu tot greul prin care treceau, hotărâră să nu îl lase fără nimic, și din puținul lor să îi facă și lui parte de măcar o sută de lei pe lună. Așa că vecinul găsi în plic doar o sută în loc de două (așa cum era obișnuit). Luna următoare la fel. Ori de câte ori mergea la biserică, omul spunea celorlalți: „Dragostea s-a răcit! Nu mai e ca pe timpuri.” Până într-o zi când fu întrebat: „Ce vreți să spuneți cu vorbele astea? Aveți vreo nemulțumire?” „Cum să nu am?! Sunt șașe luni de când Ghiță îmi dă numai o sută de lei. Timp de doisprezece ani mi-a dat tot câte două, în fiecare lună! Iar acum mi-a înjumătățit banii!” „Ehee unchiule! Păi, până nu de mult i-a mers bine lui Ghiță dar acum i-au crescut copiii, secția nu mai merge și anul ăsta tre’ să-i facă nuntă la fata cea mare.” Bătrânul explodă: „Facă nuntă! N-am eu bai! Dar nu pe banii mei!”

Așa cum nea vecinu socotea că ceea ce primea de la Ghiță era „a lui”, ne mai trezim și noi spunând „banii mei”, „jucăria mea”, „viața mea”… uitând că toate sunt ale Domnului și noi le primim spre administrare.

”Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el.” Psalmi 24:1

Ionel Indricău, Director Exploratori, Conferința Banat

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro