O dragoste cum e marea

Și dragostea stă în viețuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblați, după cum ați auzit de la început. (2 Ioan 1:6)
Te invit, în această ocazie, să-ți readuci aminte de imnul nr. 91, „ O dragoste cum e marea’’ , și să o cânți pe parcursul acestei zile. Fiecare strofă are o concluzie minunată: „Doar Tu mi-ai dăruit și-s fericit’’.
Tot ce este în natură ne vorbește despre dragostea lui Isus pentru tine și pentru mine. Însă cum este posibil lucrul acesta, să-L întrebăm chiar pe Prietenul nostru ceresc. „La început era Cuvântul”, ne spune tot ucenicul Ioan, care a înțeles și el această dragoste, fiind numit mai târziu ucenicul iubit de Isus. Așadar, cum mă pot bucura de această dragoste la fel ca marea ? O mică întâmplare ne vorbește despre asta: Într-o emisiune de televiziune, prezentatorul a întrebat o fetiță de 6-7 ani: „Cum arată dragostea?’’
– Eu arăt dragoste atunci când, în pauză de la școală, îl las pe Ioan să bea apă înaintea mea, de la robinetul de pe hol, în timp ce noi toți ceilalți copii așteptăm la rând.
– Înseamnă că îți place foarte mult de Ioan, a intervenit prezentatorul. Fetița a zâmbit îndelung, apoi a răspuns:
– Asta-i dragostea, pentru că nici măcar nu-mi place de el!
Dragostea nu constă întotdeauna în lucrurile acelea care ne plac, ci în acele lucruri care trebuie făcute corect. Imnul amintit mai sus ne vorbește despre exprimarea dragostei lui Isus, prin apa din pahar pe care o beau și până la apa din ocean. Nu aș putea să spun că am o dragoste directă asupra apei, dar știu că fără ea nu aș putea trăi. Gândește-te astăzi la acele lucruri care merită cu adevărat dragoste. Atenție, uneori răbdare, pentru ca tot ce Isus ne-a dăruit de la început, să fie îndeplinit după voia Sa!
Daniel Daniluc, Pastor – Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro