O floare în grădina lui Dumnezeu

Iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac. (Isaia 40:8)
Anual, în capitala Australiei, Canberra, au loc două expoziții uimitoare de flori, una se numește Tulip Tops, iar cealaltă, Floriade. Eu am avut privilegiul de a vizita ambele expoziții, care m-au lăsat mută de uimire de caleidoscopul de culori și parfumuri de pe o suprafață atât de mare. Mii și mii de semințe și bulbi plantați în așa fel încât să creeze modele întrețesute de culoare și simetrie. Unele flori erau mai înalte și ieșeau în evidență de la distanță, dar, pe măsură ce mă apropiam, puteam observa și soiurile de flori mai mici. Micile panseluțe și margarete erau cu fața spre soare, arătând cât de eficient își făceau și ele partea în a reflecta slava lui Dumnezeu. Îmi imaginez că pentru mulți oameni îngrijirea acestor plante este un serviciu cu normă întreagă. Acolo nu este doar un proces de creștere, ci și de îndepărtare a părților moarte după ce plantele nu mai înfloresc. Apoi cred că ciclul începe din nou și din nou cu pregătirea și planificarea atentă a următoarei expoziții colorate.
O grădină este un loc în care fiecare plantă este pusă acolo unde poate crește și înflori. Grădinarii pregătesc solul, protejează fiecare plantă de dăunători și se asigură că ele primesc hrana, apa și lumina de care au nevoie. Rezultatul este un loc frumos, colorat și parfumat, de care oamenii se pot bucura.
Cred că o grădină are în ea multe simboluri ale modului în care ar trebui să funcționeze biserica. Asemenea unei grădini, biserica are menirea de a fi un loc în care toți lucrează împreună pentru slava lui Dumnezeu și pentru binele celorlalți – un loc în care toți pot crește, pentru că trăiesc într-un mediu sigur, sunt îngrijiți și hrăniți. Fiecare dintre noi poate lua parte la lucrarea de a le face bine altora (vezi Coloseni 3:16,17). La fel ca plantele bine îngrijite, oamenii care cresc în medii sănătoase au o mireasmă plăcută, care îi atrage pe alții la Dumnezeu prin demonstrarea frumuseții dragostei Sale.
Dumnezeu a creat o grădină frumoasă și desăvârșită pentru a-i fi casă lui Adam și Evei. Probabil că a fost nespus de frumoasă, dar păcatul a distrus-o. În dragostea Sa, Dumnezeu a lăsat fărâme ale creației Sale pentru ca noi să ne bucurăm de ele; acestea ne amintesc de marea Sa putere creatoare. Știm că Dumnezeu va reînnoi acest pământ și din nou o grădină frumoasă va fi o casă – pentru noi, toată veșnicia.
Lyn Welk-Sandy

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro