O voce slabă și liniștită

Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu. (Psalmii 46:10)
Ai simțit vreodată că trebuie să faci un anumit lucru sau ai auzit o „voce” în capul tău spunându-ți să faci ceva anume? Asta am pățit eu, când mă aflam într-o tabără de Exploratori, în urmă cu câțiva ani.
Dormeam în cort, când ceva m-a trezit la primele ore ale dimineții. Am tot încercat să mă întorc la somn, dar acel „ceva” care mă trezise nu mă lăsa. Mă tot îndemna să mă ridic și să merg la toaletă.
M-am certat cu acest îndemn în capul meu, spunându-mi: Dar nu am nevoie să merg la toaletă. Vreau doar să dorm.
În cele din urmă, am cedat. M-am ridicat fără nicio tragere de inimă, însă credeam că dacă voi face lucrul acesta mă voi liniști și voi putea să adorm iarăși!
Ce șoc am resimțit când am deschis fermoarul cortului și am pășit în aerul rece al nopții! Chiar în fața mea, trei tineri încercau să pătrundă în liniște în cortul uneia dintre fetele noastre! Chiar dacă fiecare dintre ei era la fel de înalt ca mine, nici prin minte nu mi-a trecut să mă sperii.
– Ce faceți aici? am strigat cu asprime.
Mă străduiam să văd cine erau, în întunericul nopții, ca să îi pot identifica. Deodată, norul care acoperea luna s-a dat la o parte și razele lunii au strălucit direct deasupra noastră. Am putut să îi văd și să îi identific pe fiecare dintre cei trei posibili intruși!
– Plecați de aici imediat! le-am ordonat cu autoritate.
Unul dintre ei părea gata să se certe cu mine. Apoi au plecat cu toții. Eram atât de recunoscătoare!
După cum îți poți imagina, nu am mai dormit în noaptea aceea. Și totuși, cât de recunoscătoare am fost că ascultasem acea „voce” slabă din capul meu, care mă îndemnase să mă ridic și să ies. Fetele noastre fuseseră ferite de orice rău, pentru că eu făcusem lucrul acesta.
Când ești îndemnată de Duhul Sfânt să faci un anumit lucru – când auzi vocea Lui spunându-ți să faci ceva – ascultă și acționează! Nu știi niciodată cum vrea Dumnezeu să te folosească pentru a le face un bine celorlalți.
Donna Engu

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro