O zi a minunilor

Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. (Ieremia 29:12)
Ai simțit vreodată că grijile tale erau atât de banale, încât nici nu merită să Îl deranjezi pe Dumnezeu cu ele? La urma urmei, ce anume ar face din rugăciunea ta o prioritate, mai ales când înaintea Tatălui sunt atâtea alte cereri importante, precum rugăciuni pentru vindecare și protecție? Din nefericire, așa mă simțeam, într-o dimineață de joi, când mă confruntam cu ceea ce mulți ar numi mici inconveniențe lipsite de importanță. Dar am ajuns să cred că Dumnezeu Se află și în lucrurile mici. Așa că mi-am început ziua și am cerut implicarea Lui. Iată cum s-a desfășurat acea zi.
Prietena mea își pierduse mama și am fost de acord să pregătesc două tigăi mari de fasole verde pentru masa de după înmormântare. În dimineața înmormântării, soțul meu a pus ambele tigăi în mașina mea, ca să le duc la biserica din centrul Washingtonului. De vreme ce nu există niciun loc de parcare special pentru biserică, trebuia să găsesc unul pe stradă și să încerc să car înăuntru acele recipiente pline ochi. Rugăciunea numărul unu: Tată, fă, Te rog, să fie cineva în fața bisericii ca să ia această mâncare, astfel încât să nu fiu nevoită să traversez cele două străzi cu ea în brațe. Am dat colțul spre biserica mea și acolo se aflau nu o persoană, ci două. Fiecare a luat câte o tigaie, iar eu am șoptit: „Mulțumesc, Isuse!”
După aceasta aveam nevoie de un loc de parcare. Dar să parchezi în oraș este o provocare și poți conduce câteva străzi, în acest cartier, fără să găsești un loc de parcare. Din nou L-am rugat pe Dumnezeu. Înainte să zic „Amin”, mi-a sunat telefonul. Persoana de la celălalt capăt m-a informat că participa doar la priveghi și puteam avea locul ei de parcare, care se afla la doar câțiva metri de ușa bisericii! L-am lăudat din nou pe Domnul.
Totuși, poți parca în cartierele din Washington numai pentru o scurtă perioadă de timp. Cei care nu aparțin unei anumite zone rezidențiale pot parca numai pentru două ore fără a primi amendă. Probabil că până acum deja ți-ai dat seama ce am făcut și de data aceasta. Din nou, Domnul a răspuns rugăciunii mele. După ce am lăsat mașina parcată acolo mai mult de cinci ore (serviciul de înmormântare, plus timpul petrecut pentru a ajuta la servirea mâncării), nu era nicio amendă pe parbrizul meu. Prieteni, lui Dumnezeu Îi pasă de detaliile din viața fiecăruia dintre noi. Dacă nu I-aș fi cerut să intervină și dacă nu aș fi crezut în dragostea și în grija Lui nestrămutată, aș fi pierdut binecuvântarea unei zile pline de miracole.
Yvonne Curry Smallwood