Oameni cu farmec

„Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui; și mai mult prețuiește un sărac decât un mincinos.” (Proverbele 19:22)
Ascultă ediția audio aici.
Când eram în clasele primare, în orașul nostru a venit un bijutier ambulant. Dintr-o simplă servietă asemănătoare cu cea a perceptorilor de taxe din acea vreme, a scos toate uneltele de care avea nevoie pentru a lucra. Practic, în câteva minute, pe un petic de pământ de 1,5–2 metri pătrați a apărut un atelier de reparat bijuterii. Oamenii s-au adunat în jurul lui ca la o minune nemaivăzută. Printre ei și eu, care eram trimis în piață pentru o urgență. Am rămas captivat câteva ore bune privindu-l cu cât farmec modela materialul pentru a face lucruri foarte frumoase.
Unii interpretează afirmația din textul de astăzi ca însemnând că intenția contează când e vorba de facerea de bine sau pentru a scoate în evidență faptul că este mai important nu neapărat ce se vede, ci ce se ascunde în atitudinea noastră.
Tot pe vremea claselor primare am auzit o teorie conform căreia „unele lucruri trebuie să fie dureroase acum ca să nu regreți mai târziu”. De fapt, am auzit expresia în atât de multe împrejurări, încât a ajuns un laitmotiv și a făcut ca ea să intre pe lista expresiilor pe care mă angajez că nu le voi folosi niciodată pentru că nu aduc nimic bun prin ele. Am învățat din generație în generație că asprimea este un profesor bun, care trebuie iubit chiar atunci când este violent, pentru că vor fi beneficii ulterioare.
Poate că există aici un sâmbure de adevăr. Disciplina este uneori dureroasă. Dar, în relațiile dintre noi, farmecul îl face bunătatea. Blândețea, bunătatea, cuvintele amabile sunt ca o rază de soare pentru semenii noștri. Și, culmea, nu costă nimic. Da, prin purtarea noastră plină de dragoste, putem face viața celor din jurul nostru mai frumoasă și mai fericită, exact așa cum a făcut Isus.
Doamne, mă rog astăzi pentru victimele asprimii și ale violenței domestice! De cele mai multe ori, asprimea vine de la cei dragi, ceea ce o face și mai greu de suportat.
Provocare:
Elimină azi orice asprime, chiar și atunci când societatea o consideră justificată!
Rubin Atomei
Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro