Obsesia

Pentru ca, în vremea care îi mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. – 1 Petru 4:2
În epistola sa, apostolul Petru face o listă de probleme umane universale şi îi avertizează pe credincioşi să părăsească drumul imoralităţii şi să calce pe urmele lui Isus. El spune că Hristos a suferit pentru noi în trup şi a sfârşit-o cu păcatul (1 Petru 4:1) şi imediat îi îndeamnă pe urmaşii lui Hristos să nu mai trăiască conform patimilor lor, ci după voinţa lui Dumnezeu (v. 2). Interesant, cuvântul grecesc folosit de Petru cu referire la patimile umane este epitomia, care acoperă o serie de concepte foarte strâns legate de dependenţă. Aceste concepte sunt înrudite cu pofta, dorinţa, nerăbdarea, nestăpânirea, lăcomia şi desfrâul.
O trăsătură clară a oricărui tip de dependenţă este obsesia, sau gândul intens şi persistent care cere repetarea actului adictiv. Atâta vreme cât actul nu are loc, persoana trece printr-un disconfort sever şi în mod frecvent îşi pierde cumpătul. De fiecare dată când aceste gânduri obsesive îl invadează, cel în cauză simte că îi lipseşte libertatea personală.
Unul dintre cele mai strălucite cazuri de convertire din perioada creştinismului timpuriu este cel al lui Augustin de Hippo (354-430 d.Hr.). Deşi a fost crescut în învăţătura creştină de mama sa, Monica, el a părăsit biserica şi a trăit o viaţă desfrânată, având o aventură cu o femeie care i-a născut un fiu. Convingerile sale s-au schimbat de la o filosofie la alta, dar au rămas păgâne. Într-o zi, pe când se afla singur în grădină, a auzit o voce ca de copil chemându-1: „Ia şi citeşte!” Augustin s-a uitat împrejur şi a văzut un pergament cu Epistola apostolului Pavel către Romani: „Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă, ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească pentru ca să-i treziţi poftele” (Romani 13:13,14). La scurt timp după aceea, el a fost botezat de episcopul Ambrozie, la vârsta de 33 de ani. Scrierile Sfântului Augustin au o influenţă uriaşă asupra creştinismului. Istoria sa constituie un exemplu de transformare morală.
Chiar şi atunci când eşti încătuşat de vreo dependenţă sau de păcat, nu este totul pierdut. Mesajul citit de Augustin, precum şi cel din 1 Petru 4:2, indică spre aceeaşi soluţie: Isus Hristos. Încredinţează-I Lui gândurile şi comportamentul, pentru că El vrea să te ajute să le canalizezi cel mai bine.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro