Omulețul de zece minute

Da, El Și-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viața mea. Psalmii 116:2
Deși viața reală a omulețului animat al lui Gopo este de doar zece minute, el a devenit „etern”. Afișul Premiilor Gopo îl prezintă pe celebrul omuleț într-o stare euforică, proprie celor care dobândesc o prestigioasă recunoaștere a meritelor în domeniul predilect de afirmare.
Generațiile care au mai mulți ani în spate țin minte anul 1957, când filmul de animație de numai zece minute, „Scurtă istorie”, al lui Ion Popescu-Gopo a obținut Marele Premiu (Palme d’Or) la Festivalul de la Cannes. A fost un succes strălucitor, după părerea celui mai vestit cronicar de film din acei ani, Georges Sadoul.
Interesant cum au loc răsturnări de situație: ceva făcut să dureze o veșnicie se strică în puțin timp (vezi Turnul Babel) și un lucru făcut să treacă repede, în câteva clipe, devine atât de longeviv.
Se spune că nimic nu este mai permanent decât vremelnicia, provizoratul. Nu ți s-a întâmplat ca un lucru neterminat să fie așa de mulți ani? Nu-i așa că ceea ce nu terminăm la timp devine aproape imposibil de terminat? În general, lucrurile din viața noastră sunt ca niște colete pe care le tot primim. Ele trebuie văzute și folosite sau cel puțin așezate pe raftul potrivit. Dacă le lăsăm pe jos, cu gândul că vom face ceva, dar nu acum, vom constata că acel lucru devine nu doar ceva nerezolvat, ci și o piedică în calea altor acțiuni urgente și foarte importante. Tot ce lăsăm neterminat se rezolvă într-o foarte mică măsură de la sine. Sfatul Bibliei este simplu și infailibil: „Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” Fiecare lucru sosit în viața noastră cere o decizie și o acțiune; chiar și depozitarea în cămară pentru mai târziu este ceva important și trebuie făcut.
De gândit astăzi:
Amânarea este de obicei păguboasă. Amânăm în condiții prielnice ceva ce va trebui să rezolvăm în condiții de criză. Nu-i așa că pare o nebunie? Da, dar noi asta facem mereu. Gândește-te azi că ceva ce crezi că va dura doar câteva minute poate deveni o eternitate. Întreabă-te dacă îți va plăcea permanența acelui lucru. Dacă vei considera că da, atunci mergi înainte!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro