Opt tipuri de inteligență

În ziua aceea, rămășița lui Israel şi cei scăpați din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel. Isaia 10:20
Teoria inteligențelor multiple – cele opt tipuri. Cine nu știe că în anii de școală datoria noastră este să reținem date importante la istorie, să reproducem comentarii literare și să folosim formule matematice? Premiantul clasei, cel mai bun la matematică și la română, are 10 pe linie, chiar dacă este un pic afon la muzică și nici la desen nu are talent. Suntem cu toții mărturie a faptului că sistemul tradițional de educație, cu inclinația sa către memorare și logică matematică, funcționează pe premisa că toți elevii trec prin același proces de acumulare a cunoștințelor. Dar cum rămâne cu elevii pasionați de sport, care reușesc să alerge 50 de minute fără oprire, sau cu micii iubitori de natură, care recunosc toate plantele, dar care nu primesc 10 decât la biologie?
Ideea că nu toată lumea reacționează la aceiași stimuli în procesul de învățare l-a determinat pe profesorul Howard Gardner, de la Universitatea Harvard, să pună sub semnul întrebării felul în care este organizat sistemul educațional la nivel global. Așa a luat naștere, în 1983, teoria inteligențelor multiple, care a evoluat într-o știință de sine stătătoare, îmbrățișată de profesori și educatori din lumea întreagă.
Gardner a formulat existența a opt inteligențe distincte. În opinia sa, fiecare dintre noi suntem un amalgam unic de abilități și talente, iar capacitatea de memorare sau logica nu sunt singurele elemente care ne definesc. Un om poate să aibă o ureche muzicală excelentă și, de asemenea, poate să spună povești cu talent, să se orienteze foarte bine în spațiu și să înțeleagă emoțiile celorlalți dintr-o singură privire.
În fond, acesta este și planul lui Dumnezeu pentru noi. El dorește să creștem în toate privințele. El nu vrea ca noi să fim niște roboți cu o memorie rece și mecanică; planul Lui este să fim fericiți folosind toate resursele noastre personale și unicitatea noastră.
Este datoria noastră să ne dezvoltăm pe toate planurile, depășind comoditatea, dar și respectând personalitatea noastră, apărând chiar specificul personalității noastre unice de orice încercare de dominare sau control abuziv. Nimeni nu o va face mai bine decât noi.
De gândit astăzi:
Este datoria noastră să ne dezvoltăm pe toate planurile, depășind comoditatea, dar și respectând personalitatea noastră, apărând chiar specificul personalității noastre unice de orice încercare de dominare sau control abuziv. Nimeni nu o va face mai bine decât noi.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro