Optimarii

El dă tărie celui obosit. Isaia 40:29
Lista munților care au altitudinea peste 8 000 de metri deasupra nivelului mării cuprinde paisprezece munți, toți situați în lanțul muntos Himalaya-Karakorum, din Asia.
Prima încercare de cucerire a unui vârf de peste 8 000 de metri a fost consemnată în 1895, când britanicii Albert F. Mummery și J. Norman Collie au fost uciși de o avalanșă pe muntele Nanga Parbat.
Prima ascensiune reușită a fost cea a francezilor Maurice Herzog și Louis Lachenal, care au cucerit vârful Annapurna I în ziua de 3 iunie 1950.
Cel mai înalt vârf din lume, vârful Everest, 8 848 m, a fost cucerit de către Edmund Hillary și Tenzing Norgay la 29 mai 1953.
Și patru alpiniști români au urcat o parte dintre optmiarii lumii. Cei patru temerari sunt: Constantin Lăcătușu, Horia Colibășanu, Alexandru Găvan și Mihai Cioroianu.
Toți cei care au atins asemenea altitudini, de peste 8 000 de metri, s-au luptat cu două dificultăți majore: în primul rând, pericolul avalanșelor, care au făcut de-a lungul timpului sute de victime, oameni foarte experimentați, nu amatori. Iar a doua dificultate majoră este reacția corpului la consistența aerului de pe vârful atât de înalt. Antrenamentele se fac în condiții ce simulează atât temperatura, cât și condițiile atmosferice. Aerul de la înălțime are o altă consistență și reprezintă o dificultate pentru respirația normală.
De obicei, orice înălțime provoacă amețeală. Pentru cineva neobișnuit cu altitudinea, acest lucru poate fi fatal.
Și nu doar înălțimea fizică, geografică are aceste efecte, ci și poziția înaltă în societate. Unii dintre cei care ajung în poziții importante nu sunt pregătiți și suferă transformări, de obicei negative, în comportament și în atitudine. Un om fără caracter, dacă avansează pe scara socială, poate fi un pericol și pentru el, dar și pentru alții.
De gândit astăzi:
„Cine stă în picioare să ia seama să nu cadă”, avertizează Scriptura. Un om înțelept, atunci când este la înălțime și în bătaia vânturilor, se așază în genunchi; așa este în siguranță. Un om pe genunchi nu va cădea.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro