Pacea care întrece orice pricepere.

Devoțional zilnice 5 mai 2018

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. Ioan 14:27

M-a necăjit multă vreme o măsea de minte pe care medicul a fost nevoit să o plombeze în mai multe rânduri. În final, după aproape patru ani de oblojire, mi-a căzut o parte din molar. Dar tot nu eram convinsă că trebuia să-l scot. Credeam cu tărie că extracția nu era singura soluție. M-am rugat insistent la Dumnezeu să-mi descopere ce altă opțiune exista. La momentul când am ajuns în ultimul trimestru de sarcină cu cel de-al doilea copil al nostru, durerea de măsea nu mai ceda cu nimic. Am luat decizia de a merge la dentist după nașterea copilului.

Dar, după ce am născut, tot nu m-a lăsat inima s-o scot. Am implorat-o pe o doamnă stomatolog s-o plombeze, deși îmi era clar că nu aceasta era soluția. Ea mi-a respectat dorința. Plomba însă apăsa pe nerv și îmi producea o durere și mai mare. M-am întors şi am implorat-o să-mi facă extracţia, dar dânsa mi-a spus că nu avea competenţa necesară. Am mers la mai mulţi medici, iar ei mi-au explicat că măseaua mea de minte era mai „specială” şi că se impunea extracţia chirurgicală – care presupunea tăierea maxilarului, pentru că rădăcinile măselei crescuseră în lateral.

Specialistul a enumerat câteva dintre efectele secundare posibile. Puteam să rămân cu o amorţeală timp de şase luni. Injecţia pentru calmarea durerii putea afecta alăptatul. De frică, am început să plâng.

– Nu cred că sunt pregătită, am insistat eu.

Doctorul a fost de acord. Am plecat acasă cu o măsea de minte infectată şi cu o programare ulterioară pentru extragerea ei.

M-am rugat din nou pentru o minune, dar de data aceasta L-am rugat pe Dumnezeu pentru pacea şi prezenţa Sa, dacă era într-adevăr necesar să mă supun intervenţiei chirurgicale.

În ziua operaţiei, familia mea şi prietenii s-au rugat pentru mine. Am ştiut că Dumnezeu va răspunde rugăciunilor lor.

Operaţia a fost dificilă, dar eu am fost liniştită, ştiind că Domnul era cu mine. Şi da, operaţia a reuşit!

Treci şi tu printr-o perioadă dificilă şi ai nevoie de pace? Adresează-te Dătătorului de pace. Atunci, „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:7).

Lynn Mfuru Lukwaro

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro