Parinti Isteti – 5. Minciuna

ECHIPAMENT furnizat de Speranta TV
DESIGN SUNET Valentin Bogdan, Laurentiu Bugan
MULTUMIRI Andreea Paun, Irina Anghel, Flavia Peli, Florin Ghetu, Aritina Barbulescu, Cristian Magura, Cristina Cuncea, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu, Elida Oncea
SCENARIU Aritina Barbulescu
REGIA Attila Peli
COPYRIGHT SPERANTA TV 2018

Apoi, este important să-ți păstrezi cumpătul și să identifici corect cauza. Îi este teamă? Reprezintă o formă de creativitate și nu face diferența între real și imaginar? Reprezintă o formă de testare a puterii şi autonomiei sale? Încearcă doar să atragă atenţia? Este un moment sau un obicei?

Încă de la primele manifestări ale minciunii, comportă-te în așa fel încât să creezi un cadru care să îi permită să spună adevărul. Nu uita că, după ce răul este făcut, a țipa la un copil, nu readuce la starea inițială o cană spartă şi nici nu curăţeşte automat un așternut udat peste noapte şi dosit în dulap. Dacă minciuna a avut legătură cu o acţiune care a produs mizerie, dezordine, cioburi s.a.m.d, nu transforma procesul de curăţenie într-un moment de joacă. Este adevărat că nu trebuie să creezi un climat de frică, însă nici nu trebuie să înlocuiești dezaprobarea exprimată cu claritate cu o recompensă.

De asemenea, evită să-l umilești în particular şi, cu atât mai puţin dându-l de exemplu negativ în fața altora, pentru că, pe cât de puternică este emoția produsă de umilință, pe atât de ineficientă este „ca să îl înveți minte”. Mai degrabă, amintește-i că ai încredere că este capabil să îți facă bucuria de a fi un om de cuvânt și atunci când este, răsplătește-l, nu cu obiecte, ci cu vorbe bune.

După 5-6 ani, când putem discuta despre o mai mare capacitate de a gândi și evalua, folosește sau creează anumite situații, fără implicații majore, în care să simtă el însuși ce înseamnă ca ceilalți să nu fie de încredere, poate chiar să simtă și el tristețea de a fi mințit.

Pentru că îţi dorești să crești un om integru şi de încredere, nu uita că, la primele manifestări, copilul nu minte pentru că vrea să te mintă, ci pentru că nu știe o cale mai bună de a ieși dintr-o situaţie dificilă. De tine depinde să creezi aceea relaţie de încredere şi să îl obișnuiești să vină să îţi spună „prostiile care îi umblă prin cap” şi să îţi ceară sfatul. Responsabilitatea ta ca părinte nu este aceea de a fi stăpânul tuturor deciziilor copiilor tăi. Tu ești acolo pentru a-i învăța importanţa onestității şi consecințele determinate de alegerea de a spune o minciună.

Responsabilizează-l stabilind împreună consecințe. Ia în calcul o progresie a acestora prin raportare la gravitatea neadevărului şi timpul care trece de la momentul minciunii până la exprimarea adevărului. Fii realist şi, mai ales, deosebit de consecvent în respectarea acordului. Orice renunțare va crea cadrul pentru presiuni din ce în ce mai mari din partea copilului pentru tot mai multe excepții.

Sunteţi în aceeaşi echipă, așa că mulțumește-i atunci când, în sfârşit, ţi-a spus adevărul şi ia-ţi timp să vorbești cu el. Ajută-l să învețe din propriile-i greșeli găsind o cale să depășiți problemele împreună.

Căci, până la urmă aceasta este responsabilitatea ta și efortul tău va fi răsplătit!