„Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea” zice Domnul Dumnezeu. – Ieremia 2:22
Într-o seară acum câţiva ani, am luat masa în oraş împreună cu nişte prieteni şi, când m-am întors acasă, am descoperit pe frumoasa mea cămaşă albă o pată roşie – probabil de la mâncarea pe care o consumasem. Am pus imediat cămaşa în apă rece cu detergent. Am lăsat-o două ore la înmuiat, dar degeaba. M-am gândit s-o pun în apă fierbinte cu detergent şi s-o las la înmuiat toată noaptea. A doua zi de dimineaţă, am dat fuga la baie încrezătoare. Dar pata încăpăţânată era tot acolo! Mi-am adus aminte atunci că aveam pe undeva un spray pentru pete. Am pulverizat soluţia pe pată şi am pus cămaşa încă o dată la înmuiat în apă fierbinte cu detergent. Când am verificat după câteva ore, pata dispăruse! M-am bucurat, dar totodată am regretat că nu m-am gândit de la început la sprayul de pete, ca să nu fi pierdut atâta timp.
Aşa procedăm noi de obicei şi cu păcatul. Poate că avem o relaţie cu Domnul, dar ne încăpăţânăm să păstrăm anumite trăsături rele – mânia, invidia, indispoziţia de a ierta, aroganţa sau sustragerea de lucruri mărunte de la locul de muncă. Poate că printre păcatele noastre se numără nerecunoştinţa, cearta, o înclinaţie către asprime sau nemulţumirea. Şi lista este deschisă. În adâncul sufletului, suntem convinse că Dumnezeu aşteaptă altceva de la noi. De fiecare dată când ne purtăm urât, promitem să nu mai repetăm greşeala, dar, trec câteva zile, şi iarăşi ne sare ţandăra, iarăşi nu ne mai vedem lungul nasului, iarăşi jurăm să nu iertăm pe cineva în veci!
Păcatul, la fel ca pata încăpăţânată de pe cămaşa mea, nu poate fi îndepărtat din viaţă doar prin puterea voinţei. Are nevoie de o soluţie mai puternică. Să nu uităm niciodată ce scrie Pavel: „Căci binele pe care vreau să-l fac nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” (Romani 7:19). Există în noi o forţă care vrea să facă binele, dar de multe ori deciziile proaste au câştig de cauză fiindcă avem o natură păcătoasă. David a recunoscut această realitate când a scris: „Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea” (Psalmii 51:5).
Noi putem îndepărta cele mai multe pete pe care ni le facem pe haine – fie de la machiaj, fie de la munca afară. Însă petele făcute de natura păcătoasă cu care ne naştem nu pot fi îndepărtate decât de Isus.
Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ierte păcatele şi să ne schimbe! Numai sângele Lui poate îndepărta petele de pe inimă. El aşteaptă să ne audă cererea.
Peggy S. Rusike Edden