Pe urmele Lui

Devoțional zilnic 13 martie 2018

Şi la aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. – 1 Petru 2:21

La ce s-a referit Isus când a spus: „Veniţi după Mine!” (Matei 4:19)? Se referea doar la acceptarea lui Isus ca Mântuitor al nostru personal sau are implicaţii practice mai profunde?

Charles M. Sheldon (1857–1946) a fost pastor al bisericii Central Congregational din Topeka, Kansas. În 1896, el a scris emoţionanta poveste Pe urmele Lui, din care le citea tinerilor din biserică câte un capitol în fiecare duminică seara. Întreaga poveste a fost publicată mai întâi ca o serie cu 31 de părţi în săptămânalul Chicago Advocate şi apoi sub formă de carte, care a fost tradusă în multe limbi şi a devenit un bestseller absolut.

În 1900, Frederick O. Popenoe, editor şi proprietar al The Topeka Dai-ly Capital, i-a oferit lui Sheldon controlul complet asupra ziarului pentru o săptămână, începând cu data de 13 martie 1900. În timpul săptămânii, Sheldon a încercat să publice ziarul aşa cum credea că ar fi făcut Isus. Tirajul a crescut de la 15 000 de copii zilnic la peste 350 000. Dar de ce acea poveste şi acel ziar au reuşit să aibă un succes atât de mare?

Pe urmele Lui spune povestea unui pastor anglican, Henry Maxwell, care a hotărât să ţină o predică frumoasă din 1 Petru 2:21 („să călcaţi pe urmele Lui”). În timp ce se pregătea pentru predică, un angajat mort de foame a bătut la uşa lui, cerând ajutor. Maxwell s-a scuzat şi l-a lăsat pe sărac să plece fără a-l ajuta. La finalul predicii, Maxwell şi întreaga adunare au fost provocaţi de acelaşi bărbat care s-a ridicat în picioare şi a întrebat care era semnificaţia practică în a-L urma pe Isus. Din acel moment, lucrarea şi viaţa personală a lui Maxwell întotdeauna s-a ghidat după o întrebare crucială: „Ce ar face Isus?”

Această întrebare implică mai mult decât o cercetare subiectivă şi retorică. Ea are implicaţii practice profunde şi vaste. Înseamnă a renunţa la „idolii” mult iubiţi şi a fi asemenea lui Isus în felul în care gândim, vorbim şi acţionăm. De aici apar nenumărate alte întrebări pline de semnificaţie. De exemplu, „Dacă Isus ar fi în locul meu, ce fel de student, sau lucrător, soţ/soţie sau copil etc. aş fi? „Ce ar face El în acest caz?” Nu uita, a fi un creştin adevărat înseamnă a fi pe deplin consacrat lui Hristos şi cauzei Sale şi a merge pe urmele Lui!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro