Planeta descalificată

Și făgăduința pe care ne-a făcut-o El este aceasta: viața veșnică. 1 Ioan 2:25
Crema astronomiei mondiale, reunite la Praga în cadrul Congresului Internațional Astronomic, a aprobat o nouă definiție a planetelor, conform căreia Pluto nu mai este considerată planetă, fiind trecută oficial ca „planeta pitică”, unul dintre cele câteva obiecte cosmice de acest fel aflate în Centura Kuiper de la marginea sistemului solar. După o săptămână întreagă de dezbateri, comunitatea astronomilor a convenit să-i retragă lui Pluto statutul de planetă, pe care-l deținea de la descoperirea sa, în 1930, și, în același timp, oamenii de știință au reușit să se pună de acord asupra unei singure definiții a planetelor. În urma acestei decizii, sistemul nostru solar rămâne cu opt planete – Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Pluto nu îndeplinește condițiile noii definiții a planetelor – corpuri cerești care evoluează pe o orbită în jurul unei stele și au o masă suficient de mare pentru ca propria gravitație să o modeleze într-o formă sferică și să atragă toate corpurile cerești de dimensiuni mici din apropiere, curățând astfel spațiul din jurul orbitei lor. Pare și interesant, dar și destul de comic: omul, un fir de praf din universul infinit, consideră că el are autoritatea de a decide ce este și ce nu este prin cosmos. Noi abia am reușit să trecem bariera orbitei globului pământesc și deja ne considerăm decidenții galaxiei, cel puțin. Ne pregătim să cucerim spațiul și să-l populăm. Și oare ce ar fi dacă omul ar ajunge pe Marte sau pe oricare planetă, ca să construiască un loc pentru a se muta acolo? Este ușor de intuit: în foarte puțin timp, ar strica totul, din toate punctele de vedere. Când ne mutăm undeva, noi ducem tot bagajul nostru de apucături și idei, cu defecte și intenții distructive. Dovada este că tot ce am cucerit am distrus și am transformat în moarte.
De gândit astăzi:
Biblia vorbește doar despre o refacere și o curățire totală a Pământului pe care stăm. Aici este casa noastră și aici va fi pe veșnicie după ce Dumnezeu va reface din temelii totul; va fi un pământ nou și un cer nou. Până și atmosfera planetei va fi refăcută și purificată. Atât de profunde sunt stricăciunile păcatului, încât, după o pauză de o mie de ani, acest cămin al nostru va fi topit și returnat; cei salvați se vor întoarce în Edenul refăcut, pentru a nu-l mai părăsi niciodată. Pregătirile se fac acum.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro