Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea. Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvântări. – Psalmi 84,5.6
M-am întrebat de multe ori cum pot unii oameni să treacă peste obstacole aparent greu de depăşit, în timp ce alţii, în aceleaşi condiţii de viaţă, renunţă şi sunt învinşi?
Pasajul din această dimineaţă oferă un răspuns. Fiecare dintre noi trece în viaţă printr-o vale a plângerii. Paradoxul este că, în timp ce unii trec prin ea şi nu se întâmplă nimic, ba din contră, sunt afectaţi până aproape de distrugere, alţii trec prin aceleaşi situaţii dificile, dar în urma lor apar izvoare. Ei trec cu bine peste obstacolele şi piedicile duşmanului – stăpânul văii –, dar nu numai atât. În urma lor, valea prinde din nou viaţă. De unde atâta putere? De unde resurse pentru a transforma negura în lumină şi deşertul în locuri înverzite?
Răspunsul se găseşte în inimile lor. Înainte de a intra în Valea Plângerii, în inimile acelora care se încred în Dumnezeu se realizează un plan. Un plan al speranţei, o adăpare din Izvorul vieţii, o reînnoire a forţelor. Prin credinţă, aceştia văd drumul biruinţei încă înainte de a fi fost parcurs şi ştiu că îi va aştepta victoria, pentru că se încred în El.
Azi, o nouă provocare se află înaintea ta. Poate că trebuie să treci din nou printr-o vale a plângerii. Contează cum ajungi dincolo, la sfârşitul zilei. Contează dacă doar ridici colbul de pe cărare sau dacă în urma ta rămân cuvinte de speranţă, încurajări, zâmbet, fapte bune, izvorâte din Izvorul ceresc.
Nu te grăbi să pleci la drum. Mai zăboveşte o clipă şi fă un plan. Croieşte drumul acestei zile în rugăciune, alături de Acela care a trecut înaintea ta pe aici, şi asigură-te că ţi-a oferit suficiente resurse pentru a-i binecuvânta pe semenii tăi, care te aşteaptă în vale.
Fii curajos! În urma paşilor tăi, pe urmele paşilor Lui, poate înflori azi un mic Eden!
Teo Brașov, Pastor, Instructor Exploratori, Conferința Muntenia