„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Ioan 3:16
Siguranța a reprezentat pentru om dintotdeauna o nevoie fundamentală. Un dispozitiv care îmbunătățește siguranța este parașuta. Jacques Garnerin brevetează parașuta pe data de 11 octombrie 1802.
Parașuta este un aparat orientabil destinat să frâneze mișcarea unui corp prin atmosferă folosind frecarea cu aerul. De obicei, parașutele sunt folosite pentru a încetini căderea prin aer a unei persoane sau a unui obiect, până când viteza de coborâre nu mai pune în pericol viața respectivei persoane sau integritatea obiectului. De asemenea, parașutele sunt folosite pentru a frâna mișcarea orizontală a unui vehicul (avion sau navetă spațială) la aterizare. Multe parașute moderne sunt semirigide, manevrabile, și pot asigura o coborâre controlată, asemănătoare cu cea a unui planor. Parașutismul face parte din categoria sporturilor periculoase, pentru practicarea căruia este necesară obținerea unui brevet, în urma unor cursuri pe instruire teoretică și practică. Chiar și plierea unei parașute cere asimilarea unor cunoștințe. Pliajul defectuos, dar și manevrarea incorectă în timpul căderii, pot conduce la producerea unor accidente, de cele mai multe ori fatale.
Se pare că în China s-a folosit pentru prima oară o parașută chiar de către un împărat ce dorea să evadeze dintr-un turn. În trecut parașutele erau confecționate din in, apoi din mătase. În prezent se folosesc materiale sintetice moderne, mai rezistente, cum este nailonul, de multe ori învelit în silicon, pentru a spori performanța și a mări durabilitatea. Când au fost introduse parașutele de formă dreptunghiulară (numite și parașute aripă), producătorii au început să folosească materiale cu o elasticitate mică.
Pentru oamenii de rând parașuta este un lucru de care nu vrei să ai nevoie. Doar parașutiștii profesioniști doresc să îl folosească în fiecare zi. Nici unul din călătorii care au urcat în avion nu au sperat că la aterizare vor folosi parașuta. Cu toate acestea în cazul în care ar fi nevoie de parașută și aceasta ar fi singura modalitate de salvare, nici un călător nu ar spune că este împăcat cu ideea că avionul este dotat cu o parașută mai puțin decât numărul lor.
Omenirea întreagă este într-o călătorie spre Împărăția lui Dumnezeu. Zilnic apar accidente fatale pentru fiecare. Aceste accidente se numesc păcate. Un păcat oricât de mic aduce separare veșnică de Dumnezeu. Pentru aceste situații a fost conceput un plan de salvare plătit prin jertfa lui Isus Hristos. Asigura-te că ai acces la acest plan de siguranță.
Ruben Atomei, Director Exploratori, Conferința Moldova