Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. – leremia 29:11
Era o zi călduroasă de vară şi, împreună cu soţul meu, am hotărât să mergem la lac împreună cu cei doi băieţei ai noştri, cu alţi membri ai familiei şi cu prietenii. Tocmai ne cumpăraserăm un jetski şi voiam să îl testăm. Spre seară am prins unul din capetele sforii de siguranţă aproape de demarorul jetski-ului şi urma să leg celălalt capăt de încheietura mâinii mele — prima dată am vrut să îl pun pe băiatul meu de trei ani pe scaun, după care să mă aşez în spatele lui. Dar înainte de a putea pune celălalt capăt al sforii de siguranţă de încheietura mâinii mele, fiul meu a pus mâna pe ghidon şi, fără să ştiu cum, a accelerat. Jetski-ul şi-a luat zborul pe lac! Frenetic, am încercat să înot după el, în timp ce soţul meu şi un prieten au sărit pe celălalt jetski pentru a pleca în urmărirea lui. Priveam neajutorată cum băieţelul meu se ţinea strâns de manetă, înaintând cu toată viteza. Am văzut cum jetski-ul pe care era soţul meu şi un prieten rămânea tot mai mult în urmă. Copilul meu, care acum de abia se mai zărea, dintr-odată s-a întors (aproape cu optzeci de km/h) înspre ţărmul abrupt, cu copaci, butuci şi pietre.
Văzând pericolul care îl aştepta în faţă, am ştiut că singura speranţă a băiatului meu era în mâna dragului nostru Salvator. Sora mea, prietena mea şi cu mine am mijlocit pentru viaţa fiului meu. Rugăciunea mea venea din inima unei mame nemângâiate, care ştia că greşeala ei pusese în pericol viaţa fiului ei. Curând m-a cuprins un simţământ de linişte, pe măsură ce am renunţat la luptă şi L-am „lăsat pe Dumnezeu”.
Apoi, între o piatră foarte mare şi un butuc de copac care plutea pe apă (distanţa dintre cele două fiind cu câţiva centimetri mai mare decât jetski-ul), motorul care îl purta pe fiul meu a alunecat printre ele şi direct pe digul abrupt. Acolo s-a înţepenit, balansându-se din cauza înclinării verticale. Cumva, băieţelul meu a reuşit să rămână pe jetski până când tatăl lui şi cu prietenul nostru au ajuns la el şi l-au adus înapoi nevătămat, în siguranţă!
În următorii douăzeci şi doi de ani, călătoria fiului meu a luat diverse întorsături, uneori pe o cale bună şi alteori a deviat pe o cale greşită. Dar Dumnezeu continuă să îmi asculte rugăciunile pentru amândoi copiii mei şi El continuă să folosească experienţa cu jetski-ul din urmă cu mulţi ani pentru a mă mângâia şi a mă reasigura că El are un plan pentru vieţile lor. Vă încurajez pe fiecare să vă rugaţi neîncetat pentru copiii voştri. Niciodată să nu renunţaţi şi să ştiţi că Dumnezeu nu va renunţa nici El.
Terri Lutz